Este bogăția un păcat?

„Cum nu va trece cămila prin urechile acului, așa nu va trece bogatul prin Poarta Raiului”…! Nu-i bogăția un păcat dacă e făcută prin mijloace cinstite și din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu și-a ales drumul renunțării la toate cele lumești, alegând să slujească pe Hristos. Când corabia este în primejdie să se scufunde, ce face marinarul înțelept? Aruncă peste bord toate averile de pe corabie, ca să își salveze viața, să se salveze pentru Viață!

Cel care nu se îndură să arunce nimic, se scufundă cu toate averile sale, alege moartea trupului și a sufletului. Așa e și omul de azi și așa a fost dintotdeauna: Dumnezeu îi dă de toate, el trebuie să știe să aleagă doar ce îi trebuie, cât îi trebuie. Un om bogat suferea de o boală gravă și trebuia să se opereze, dar operația costa bani mulți. Nu s-a îndurat să plătească operația, omul a murit, iar averea sa a rămas unor rude care i-au împărțit-o rapid.

(Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, Editura Conta, Piatra Neamț, 2006, p.78)

Anunțuri

Toată lumea când vrea să scape de mers la biserică, sau să râdă de Dumnezeu, spune așa: ” – Hoții ăștia de „popi”

Nu greși!
Nu fi rău!
Fii bun!
Fii drept!
Fii blând!
Fii om!
Fii calm!
Fii credincios!
Fii blajin!
Fii moral..
Pentru că nu i se cere unui om să facă acte de Vitejie Creștină.
Nu avem nevoie de așa ceva!
Toată lumea când vrea să scape de mers la biserică, sau să râdă de Dumnezeu, spune așa:
” – Hoții ăștia de „popi”.. Să le dai bani?
Nu ai văzut ce masină scumpă are?”
Da! Am văzut!
Văd! Că ai ajuns tu să mori și să-ți pierzi mântuirea, pentru faptul că „popa” din satul tău umbla cu mașină scumpă!
Dar ce faci când te duci la Judecata de Apoi, de acolo, din sicriul tău, de la tine? Și te întâlnești cu Hristos.. și îi spui:
” – Doamne eu n-am ținut cont de Tine, pentru că popa din satul meu avea mașină scumpă!”
Ce faci atunci?
Dar pe mine, mașina lui mă ține credincios sau necredincios? Treaba lui!
El o să dea scocotelă pentru faptele lui iar eu pentru ale mele!
Pe mine mă interesează relația mea cu Dumnezeu!
Te duci la preot și îi spui:
” – Părinte, îmi dai Sfintele Taine, îmi dezlegi păcatele, mă cununi, îmi botezi copilul, mă spovedești!”
Și cu asta basta!
Treba ta că ai mașină scumpă!
Dar nu mori tu, pentru că râd ceilalți de Dumnezeu!
Pentru că noi nu facem altceva, prin ateismul și necredința noastră, decât să râdem de Dumnezeu!

Video

Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului!

Biserica mustră mamele care sfătuiesc la avort! Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului! M-a întrebat odată un ginecolog:
– Eu ce vina am că fac avortul? Şi i-am zis:
– Ai vină, pentru ca eşti copărtaș! Ginecologia nu este pentru uciderea de prunci şi ca să te îmbogăţeşti! Dar în primul rând este conştiinţa memei care vine acolo şi-l ucide! Şi în momentul de faţă, sigur ca va veni cineva care va zice:
„În calitate de călugar, ce uşor vă vine să aruncaţi cu pietre!”
Nu! Nu arunc cu pietre! Fă în aşa fel, dacă ai frică de Dumnezeu şi conştiinţa în tine, să nu ajungi până în faza avortului! Există acest lucru inuman care este detestat şi de animale! Căci animalele nu-şi omoară puii! Nu te pune în postura de a fi mai jos ca ele şi vei fi o mamă ortodoxă. Căci aşa vei veni şi vei spune că ai căzut în păcatul necurăţiei prin paza de copii. Dar nu ai venit să spui înaintea duhovnicului că ai ucis prunci fără părere de rău! Şi vei zice aşa: M-am înfrânat părinte cât am putut şi eu şi soţul, ne-am ferit să dormim împreună şi n-am vizionat filme imorale.
E firesc când pui doi tineri frumoşi unul lângă altul care se uită la filme din astea… ar fi o nebunie să nu treacă la raporturi sexuale când ei s-au aprins ca doua făclii muiate în motorină. Deci mi se pare normal şi firesc, nu judec! Şi văd păcatul cum se săvârşeşte prin nestăpânirea firii. Dar dacă ştii că firea arde, de ce o arunci în foc?Pazeşte-o, controleaz-o, educ-o, stăpâneşte-o şi caută prilejul de a nu mai păcătui. Şi cu cât vei păcătui mai puţin, cu atât mai bine.
Şi avortul.. una este să faci un avort sfătuit de medic, constrâns din cauze medicale, deci nu vei da răspuns de aceeaşi osândă ca atunci când te destrăbălezi în plăcere şi spui: A, înca unul, dă-l afară că nu avem casă! A, încă unul, dă-l afară că nu avem serviciu! A, încă unul, dă-l afară că nu ne-am căsătorit şi nu avem maşină!

Video

Numai atunci când ierţi oamenilor greşelile şi Dumnezeu îţi iartă ţie!

Duminica iertării! Numai atunci când ierţi oamenilor greşelile şi Dumnezeu îţi iartă ţie! Dar… Trebuie să facem o diferenţă!
Nu ai nici un păcat înaintea lui Dumnezeu, dacă ţii la distanţă un om care ţi-a făcut o dată rău, şi nu ţi l-a putut face până la capăt! Tot aud la spovedit:
– Părinte, nu mă pot împăca cu vecinul, pentru că noi am avut un proces!
– Care a fost baza procesului?
– O moşie!
– Dacă s-a terminat, dă-i „Bună Ziua!”. Dar în momentul în care problema stă altfel:
– Părinte, a încercat să mă bage la puşcărie!
Ei, aici se schimbă lucrurile! Pentru că aici, a atentat la libertatea ta. Acolo nu mai este vorba de gard sau de căruţă, ci de viaţa ta interioară şi personală.
Lucru pe care nici Dumnezeu nu-l face!
Pe un om de acesta, nu-l urăşti, dar îl ţii în banca lui la distanţă.
Eşti obligat să te rogi pentru duşmanul tău, dar asta nu înseamnă, că tu mai eşti obligat să te pupi cu el, sau să îl strângi în braţe.
Niciodată nu cere Dumnezeu asta!
Dumnezeu cere omenie! : „Să faceţi oamenilor ceea ce doriţi să vă facă Dumnezeu vouă!”
Dar când un om greşeşte împotriva evidenţei, se aplică acea vorbă:
„Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să îţi spun cine eşti!”
Pentru că în Scriptură este scris aşa:
„Pe cei ce Te-au urât Doamne, eu cu ură nedreaptă, i-am urât!
Şi pe cei ce Te-au batjocorit pe Tine, neprieteni mi s-au făcut mie!”
Deci nu trebuie să urâm, pentru că nici Dumnezeu nu urăşte!
Dumnezeu l-a facut pe om cu voie de sine stăpânitoare, şi l-a lăsat în mâna sfatul său, să facă ori bine, ori rău!
Omul alege!
Pentru că Sfântul Ioan Damaschin, spune aşa:
„Dumnezeu, îi poate pierde pe păcatoşi, dar nu îi pierde, pentru că nu urăşte omul, urăşte doar păcatul!”

„Nu mai pot, e mofturos!”

profirie

I-am spus odată:

– Părinte, nu mai pot să lucrez cu fratele acesta, e prea mofturos!

– Măi, tu eşti egosit, ştii? De asta pătimeşti atâtea.

– Ştiu, părinte, de mic sunе aşa. Rugaţi-vă să-mi dea Dumnezeu smerenie în inimă.

– Când inima are smerenia cea sfântă, ea le vede pe toate ca fiind bune şi trăieşte în biserica cea necreată a Lui Dumnezeu încă de acum şi de aici, de pe pâmănt. Dar nu smerenia ceea despre care vorbim, nici pe care credem noi că am dobândit-o. Smerenia cea sfântă e dar de la Dumnezeu, pentru sufletul pe care-l găseşte curat. Atunci, Dumnezeu păzeşte cu mulţumire acel suflet curat şi îl trage spre El. Aşa că nu spune „ăsta e un mofturos”, „acela e invidios”, „celălat e mânios, etc.

„N-o spune n-o scapăt niciodată la capăt cu el”. O astfel de atitudine nu e ortodoxă, nu e creştinească.  Aşa, eşti străin de iubirea lui Dumnezeu. Te desparţi de Harul lui Dumnezeu, fiindcă te-ai despărţit de fraţii tăi. Să trecei cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le emiţi, să fii una cu ei la lucru.

Orice vor şi cum vor să faci. Vor aşa? Bine. Vor altfel? Bine, fie altfel. În felul acesta, zidurile care ne despart de fraţii noştri se surpă, iar noi ne unim cu Hristos. Cu cât te uneşti mai mult, zilnic, cu fraţii tăi, cu atât pătruzi mai mult, tainic în iubirea lui Hristos.

Extras din Părintele Porfirie- “Antologie de sfaturi şi îndrumări” Editura Bunavestire, Bacau, p.117-118

SURSA

Video

Să ai Inimă de Mamă către Aproapele! Să ai către tine, Inimă de Judecător

„Să ai Inimă de Mamă către Aproapele! Să ai către tine, Inimă de Judecător şi Minte Sănătoasă către Dumnezeu, să ştii că El te poate iubi şi că te poate ierta. Dar faţă de aproapele, să nu fii mai aspru ca Dumnezeu! La mânie trebuie să fii iute ca melcul şi la iertare iute ca peştele…”
În aceasta constă Taina Ortodoxiei!
„Porunca nouă vă las vouă, să vă iubiţi unul pe altul aşa cum v-am iubit Eu pe voi, pentru că întru acesta să cunoscă oamenii că sunteţi ucenicii mei.”
Spune Sf Scriptură „Să nu spui răului Rău şi Binelui Bine!
Adică cel ce stă să ia aminte să nu cadă, iar cel ce cade, să ia aminte să se ridice! Pentru că ridicarea este o Stare Îngerească, şederea în păcat este o Stare Demonică dar Căderea şi Ridicarea este omenească!
Dacă oamenii ar musti de iubire, Dumnezeu s-ar revărasa în orice clipă, dar oamenii mustesc de invidie de răutate şi de egoism.

„Să iubiţi pe vrăşmaşii voştri!”

„Să iubiţi pe vrăşmaşii voştri!” , să vă rugaţi pentru ei! Asta nu înseamnă a-i lua în braţe! Nu îţi cere Hristos să dormi cu duşmanul în loc de pernă sub cap! Ci să te rogi pentru el: „Doamne, îndreaptă-i răuatea!” Pentru că diavolul îi întărâtă pe creştini să se certe între ei! Şi trebuie să înţelegem că URA CAPITALĂ ESTE STRICT DEMONICĂ! Ura trupească duce la razboaie, la maceluri.. Voi vedeţi ce-i pe planeta! Câţi nebuni s-au trezit şi-s perfecţi şi fac ei legile! Şi ce omoruri şi urgii vedem în jurul nostru. Şi dacă vă uitaţi atent, parcă în mod intenţionat, sunt îndreptate asupra creştinilor. De ce? Este foarte uşor să învrăjbeşti două religii între ele şi să le laşi să se bata în demagogie şi în dogmă! Iar Dumnezeu nu vrea lucrul acesta! Dumnezeu vrea ca oamenii să încapă pe pământ şi să se înţeleagă între ei. Şi sub pretextul diferenţelor de dogme şi învăţături, ajungem să ne urâm între noi. Şi culmea.. că nefiind atenţi, putem să cădem în aceasta capcană!
Şi nu ne putem izola pe planetă! Este suficient să omori cu limba, nu numai cu toporul! Este suficient să omori sufleteşte, nici nu mai trebuie să omori trupeşte.. Pentru ca daca te duci şi îi dai în cap unui om şi-l omori, ăla este erou iar tu eşti criminalul. Dar dacă te duci şi îl ucizi cu limba şi cu bârfa, cu vorba şi cu răutatea.. s-ar putea ca ăla să nu îşi mai revină niciodată! Pentru că în momentul în care tu „l-ai pecetluit” aşa cum trebuie… cum se spune? L-ai distrus! Şi asta nu ţine de Creştinism!

„Părintele Paisie Aghioritul e plecat să cumpere țigări!”

Odată, un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea.

‒ Ce doreşti fiule? l-am întrebat.

‒ Aici este chilia părintelui Paisie? Vreau să îl văd pe părinte.

‒ Da, aici este, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări, i-am spus eu.

Traducere și adaptare: Lucian Filip
Sursa: johnsanidopoulos.com

Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?”, iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut nici unul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte. Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria, în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele.

Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor. Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine oriunde s-ar uita. Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă.

Odată, un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea.

‒ Ce doreşti fiule? l-am întrebat.

‒ Aici este chilia părintelui Paisie? Vreau să îl văd pe părinte.

‒ Da, aici este, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări, i-am spus eu.

‒ Înseamnă că s-a dus ca să ajute pe cineva, a spus acesta cu un gând bun.

‒ Nu, a mers să le ia pentru el, am spus eu. Le-a terminat pe toate şi tânjea după o ţigară. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce. Dacă mai durează mult, am să plec.

Ochii umeziţi ai studentului i-au trădat emoţiile şi a spus din nou cu un gând bun:

‒ Îl tulburăm pe părintele Paisie.

L-am întrebat:

‒ De ce vrei să îl vezi?

‒ Vreau doar binecuvântarea lui, mi-a răspuns.

‒ Ce binecuvântare vrei de la el, naivule! E ţicnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu-ți mai pierde timpul așteptându-l să se întoarcă. Va fi morocănos, s-ar putea chiar să fie beat, căci mai are și viciul acesta.

Cu toate astea, tânărul a rămas optimist. Într-un final i-am spus:

‒ Am să îl mai aştept şi eu puţin, ce vrei să îi transmit?

‒ Vreau să îi dau o scrisoare, a spus, dar îl aştept ca să îmi dea şi binecuvântarea.

Vedeţi? Oricât de multe lucruri rele i-aș fi spus, le-a privit pe toate cu ochi buni. Când i-am spus despre țigări, ochii i s-au umezit. „Cine ştie”, a gândit el, „probabil s-a dus ca să ajute pe cineva”. Alţii sunt educaţi, citesc mult, dar cu toate acestea nu gândesc precum tânărul acela! Odată ce îl contraziceai, el crea imediat o altă idee și ajungea la o concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut așa ceva!

Părintele Paisie Aghioritul

SURSA

Mândria nu ne permite să ne izbăvim de patimi

„Dumnezeu ia în considerare mai mult smerenia pe care o avem, şi mai puţin osteneala pe care o depunem. Dacă avem mândrie, care aduce şi căderile, iar noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească de ele, iar nu de mândrie, şi El ne ascultă şi ne slobozeşte de ele, ce folos dobândim? Pentru aceasta Bunul Dumnezeu nu ne ascultă, căci multele căderi ne ajută să ne smerim.”

Odată, l-a întrebat cineva (pe părintele Paisie Aghioritul):

‒ Cum este cu putinţă, Gheronda, să nu mă mândresc când văd că îmi vin gânduri înţelepte şi mă admiră colegii mei?

‒ Cele care ne vin în creier de sus, frate, sunt de la Dumnezeu. Ale noastre sunt cele pe care le scoate creierul nostru pe nas.

A fost întrebat de un altul:

‒ De ce atunci când mă rog ca să mă slobozesc de vreo patimă sau pentru vreun cunoscut al meu, câteodată mă aude Dumnezeu, iar alteori nu, deşi mă ostenesc în rugăciune?

‒ Dumnezeu ia în considerare mai mult smerenia pe care o avem, şi mai puţin osteneala pe care o depunem. Dacă avem mândrie, care aduce şi căderile, iar noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească de ele, iar nu de mândrie, şi El ne ascultă şi ne slobozeşte de ele, ce folos dobândim? Pentru aceasta Bunul Dumnezeu nu ne ascultă, căci multele căderi ne ajută să ne smerim. De aceea, atunci când Dumnezeu nu ne izbăveşte de patimi, trebuie să înţelegem că avem mândrie şi va trebui să-L rugăm să ne tămăduiască mai întâi de aceasta, şi atunci toate celelalte vor pleca singure.

(Cuviosul Paisie AghioritulEpistole, Editura Evanghelismos, pp. 159-160)

SURSA