Video

Să ai Inimă de Mamă către Aproapele! Să ai către tine, Inimă de Judecător

„Să ai Inimă de Mamă către Aproapele! Să ai către tine, Inimă de Judecător şi Minte Sănătoasă către Dumnezeu, să ştii că El te poate iubi şi că te poate ierta. Dar faţă de aproapele, să nu fii mai aspru ca Dumnezeu! La mânie trebuie să fii iute ca melcul şi la iertare iute ca peştele…”
În aceasta constă Taina Ortodoxiei!
„Porunca nouă vă las vouă, să vă iubiţi unul pe altul aşa cum v-am iubit Eu pe voi, pentru că întru acesta să cunoscă oamenii că sunteţi ucenicii mei.”
Spune Sf Scriptură „Să nu spui răului Rău şi Binelui Bine!
Adică cel ce stă să ia aminte să nu cadă, iar cel ce cade, să ia aminte să se ridice! Pentru că ridicarea este o Stare Îngerească, şederea în păcat este o Stare Demonică dar Căderea şi Ridicarea este omenească!
Dacă oamenii ar musti de iubire, Dumnezeu s-ar revărasa în orice clipă, dar oamenii mustesc de invidie de răutate şi de egoism.

Anunțuri

Dumnezeu mă iartă în măsura în care iert

Să în­drăznim, dacă am iertat, să îndrăznim să cerem de la Dumnezeu iertare.

Dacă Dumnezeu mă iartă în măsura în care iert, atunci ca să mă ierte nu trebuie ne­apărat să mă schimb? Ajunge să iert la rân­dul meu?

Da, dacă ierţi, Dumnezeu te iartă. În Patericul Egiptean se povesteşte o întâmplare. A murit un frate care era cunoscut ca fiind foarte nepăsător. Se mai îmbăta, glumea, nu-şi făcea pravila. Şi iată că s-a apropiat ziua să moară. Fra­tele era bucuros, liniştit, fericit. S-au apropiat Bătrânii, care ştiau ce înseamnă o astfel de moarte, pentru că omul păcă­tos înaintea morţii este panicat, este spe­riat…, şi l-au întrebat: „Frate, ce eşti aşa bucuros, ce eşti aşa vesel? Mergi la Dumnezeu la judecată şi noi te ştim că nu prea te-ai îngrijit de rânduiala călu­gărească… Ce pricini ai să te bucuri?” Fratele a zis: „E, Părinţilor, eu toată viaţa mea una am păzit, pentru că s-a zis: nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; şi acum aştept să mă duc la Dumnezeul meu ca să facă ceea ce a zis, pentru că eu nu am judecat pe nimeni în viaţa mea.” Şi Pă­rinţii au zis: „Bine a făcut fratele nostru şi drept este cuvântul lui”. Aşa să facem şi noi. Păi, dacă aşa a zis Mântuitorul, ce-o mai sucim? Dacă nu judecăm, avem nădejde de mântuire mai mult decât pentru oricare altă nevoinţă, pentru că El nu a zis: „Precum postiţi, aşa vi se va ierta; precum vă rugaţi, aşa vi se va ierta, ci precum iertaţi, aşa vi se va ierta„. Este virtutea care ne dă cea mai mare nădejde dintre toate, pentru că Hristos a revenit obsedant cu făgăduinţa că o va răsplăti cu iertare. Aşa că, să în­drăznim, dacă am iertat, să îndrăznim să cerem de la Dumnezeu iertare. Dar ini­ma singură simte asta. Începe să simtă mila lui Dumnezeu, începe să simtă dragostea lui Dumnezeu. În măsura în care iartă, omul începe să-l vadă pe Dumne­zeu milostiv, bun. (Nimeni nu poate ierta fără ca mai întâi să-şi schimbe omul lăuntric, fără să-şi înăbuşe egois­mul şi răutatea din sine. Omul firesc nu iartă, el din instinct se apără şi se îndreptăţeşte, şi chiar atacă pentru a se păstra pe sine, ca un animal. Iertarea este cu putinţă doar în Duhul Sfânt, Ca­re se agoniseşte printr-o lucrare neîncetată – chiar dacă nevăzută în afară -, este o însuşire a noii făpturi în Hristos).

(Ieromonah Savatie BaștovoiA iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 103-104)

SURSA