Toată lumea când vrea să scape de mers la biserică, sau să râdă de Dumnezeu, spune așa: ” – Hoții ăștia de „popi”

Nu greși!
Nu fi rău!
Fii bun!
Fii drept!
Fii blând!
Fii om!
Fii calm!
Fii credincios!
Fii blajin!
Fii moral..
Pentru că nu i se cere unui om să facă acte de Vitejie Creștină.
Nu avem nevoie de așa ceva!
Toată lumea când vrea să scape de mers la biserică, sau să râdă de Dumnezeu, spune așa:
” – Hoții ăștia de „popi”.. Să le dai bani?
Nu ai văzut ce masină scumpă are?”
Da! Am văzut!
Văd! Că ai ajuns tu să mori și să-ți pierzi mântuirea, pentru faptul că „popa” din satul tău umbla cu mașină scumpă!
Dar ce faci când te duci la Judecata de Apoi, de acolo, din sicriul tău, de la tine? Și te întâlnești cu Hristos.. și îi spui:
” – Doamne eu n-am ținut cont de Tine, pentru că popa din satul meu avea mașină scumpă!”
Ce faci atunci?
Dar pe mine, mașina lui mă ține credincios sau necredincios? Treaba lui!
El o să dea scocotelă pentru faptele lui iar eu pentru ale mele!
Pe mine mă interesează relația mea cu Dumnezeu!
Te duci la preot și îi spui:
” – Părinte, îmi dai Sfintele Taine, îmi dezlegi păcatele, mă cununi, îmi botezi copilul, mă spovedești!”
Și cu asta basta!
Treba ta că ai mașină scumpă!
Dar nu mori tu, pentru că râd ceilalți de Dumnezeu!
Pentru că noi nu facem altceva, prin ateismul și necredința noastră, decât să râdem de Dumnezeu!

Anunțuri

Campania „Spune DA! Sustine donarea de organe”

 

Campania „Spune DA! Sustine donarea de organe”, ajunsa la editia a IX – a avenit, ca in fiecare an, cu o serie de noutati, dintre care cea mai importanta a fostimplicarea, prin intermediul camerelor zonale ale notarilor publici, acestei categorii profesionale, in comunicarile facute in cadrul Campaniei. Notarul public este cel in fata caruia de da declaratia de inscriere in Registrul National al Donatorilor, el fiind si cel care face toate inregistrarile si modificarile in acest Registru.

Pe langa aprecierile laudative la adresa echipei de campanie facute de oficialitatile prezente si publicul contactat, s-au desprins si o serie de concluzii, anume:
– necesitatea si dorinta de informare a cetatenilor despre particularitatile activitatii de transplant cu privire la:caracterul legal, demersurile ce trebuiesc intreprinse in vederea inscrieirii in Registrul National al Donatorilor de Organe, viata pacientului cu transplant, siguranta respectarii de catre institutiile de sanatate a consimtamantului dat, implicarea medicului de familie in informarea pacientilor etc.;
– siguranta si increderea populatiei in mesajul transmis de catre noi, pentru ca suntem cei care am trecut prin astfel de proceduri;
– continuitatea si diversificarea formelor de informare in asa fel incat sa fie accesibile de toate categoriile de cetateni;
– cresterea gradului de implicare a notarilor publici in informarea populatiei cu privire la oportunitatile legale pe linia donarii de organe;
– cresterea perioadei de campanie din fiecare oras pentru a putea informa un numar cat mai mare de cetateni.

O particularitate a campaniei din acest an a constituit-o informarea realizata in randul populatiei tinere – elevi si studenti – dar si a medicilor, actiuni care s-au desfasurat „la ei acasa”, adica in scoli, universitati, spitale. Intr-un astfel de cadru, prin cursivitatea informatiilor transmise si a dezbaterilor interactive provocate, s-a reusit atingerea scopului propus, acela ca decizina privind acceptul/refuzul donarii sa fie bine documentata.

Mai mult, unele cadre medicale au decis sa mearga sa se inscrie in Registrul National al Donatorilor de Organe, iar elevi au declarat ca vor duce mesajul nostru in randul prietenilor, cunostintelor, membrilor de familie si ca, la randul lor, cand vor deveni majori, se vor inscrie in Registrul National al Donatorilor de organe. Multi dintre elevi si-au manifestat interesul de a devenii voluntari ai ATR implicandu-se alaturi de membrii si actualii voluntari in sustinerea acestei cauze.

Receptivitatea si interesul manifestat de oficialitatile locale cu privire la importanta acestei campanii de informare a asociatiei s-a materializat in incheierea unui parteneriat de lucru si sprijin financiar cu Primaria Munincipiului Rm. Valcea, pentru continuarea acestei campanii la nivelul intregului judet.

De punctat alaturarea la cauza ATR de promovare a transplantului si donarii de organe, a unui club de motociclisti din Campina, suportul acestora fiind de foarte mare impact la public.

Localitatile „vizitate”: Campina (Prahova), Pitesti (Arges), Rm. Valcea si Horezu (Valcea), Lehliu Gara (Calarasi)

Membrii echipei de campanie, care merita toata aprecierea: Gh. Tache (presedinte ATR), Eliza Coman, Adriana Dumitrache, Alexandra Mirea, Raisa Nicoleta Arsenica, Anca Leonescu, George Pavel, George Radu, Corneliu Padurariu, Ion Bajan, Laurentiu Ruset, Sorin Feroiu, Sorin Floarea.

Toate activitatile din Campania „Spune DA! Sustine donarea de organe.”, au fost posibile cu sprijinul sponsorilor locali, care au sustinut activitatile in localitatile lor si a celor care au sustinut ingtreaga editie a Campaniei: SC Astellas Romania, SC Roche Romania.

http://www.e-transplant.ro

Părintele Constantin Necula: Biserica are adevăruri

media_144975683224233400

„Biserica este a comunității, iar comunitatea ar trebui să o apere, aşa cum îşi apără pământul, proprietatea.”

Nu facem slujbă la televizor

Realitatea imediată ne-a ajuns cumva din urmă, şi ceea ce s-a întâmplat după tragedia din clubul Colectiv, acea adevărată punere la zid a Bisericii, v-a șocat şi întristat. Gestul sau întărâtarea „străzii”?

Oricând, din piață, se poate ajunge la cereri precum „democratizarea valorilor ierarhiei din Biserică!”. Oricând câteva mii de persoane pot striga „vrem femei-preot” sau „vrem femei-episcop” sau vrem să nu mai avem iconostase, dați jos picturile din biserică!, dați crucile jos!, dar până la urmă aceasta nu e o problemă, s-a mai încercat. Când auzi că dintr-o catedrală vrei să faci spital, intri în mentalitatea unui marxism cultural. Adică tot ceea ce aparține bisericii trebuie să fie bun public. Nu este chiar așa, atunci când sunt lovite bisericile se uită că se lovește în toate bisericile. Biserica este a  comunităţii, iar comunitatea ar trebui să le apere, așa cum îşi apără pământul, proprietatea. Dacă românii au fost atenți, de exemplu, la un patron care nu are grijă să se ocupe de protecția unui club, de ce nu au ieșit până acum în stradă ca să apere şi lucrul acesta? Este atac la proprietate, este exact comunism.

De ce nu au fost preoţii lângă oameni, imediat după tragedia de la Colectiv?

Acum s-a vădit că erau acolo. Sunt câteva mărturii ale preotului de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgenţă, care a fost acolo, a preluat o parte din cadavrele arse, a văzut, s-a rugat, a susținut echipa de intervenţie, pentru că şi aceasta este rostul preotului. Dar noi nu facem slujbă la televizor. Sau când o facem, trebuie să fim atenți când o facem public, şi nu în situații de urgenţă. În biserica de lângă locul respectiv preotul a fost prezent, însă, fiind fără reverendă, așa cum ne-am obișnuit, ci în cămașă, nu a fost văzut. Doar cuvintele jurnaliștilor au incitat la căutarea preoților, nu camerele de luat vederi. Experimentul nostru a fost unul simplu. La explozia de la Brașov, care a urmat la mai puţin de o săptămână, de la fabrica de făină, Mitropolia Ardealului a trimis cinci preoți. Sigur că este un exces de preoți. Trebuie să găsim oameni, să găsim mijloace, să avem grijă să nu cădem în vreun exces. Prezența preoților la explozia de la Brașov a fost un exces pentru a evidenția neglijența presei. Am vrut să demonstrez că nimănui nu-i pasă cine vine în reverendă acolo, că presa nu a văzut nici măcar cinci preoți, că ziariștii au treabă cu victimele, cu familia victimelor. Am văzut, de
altfel, pe micul ecran o imagine a unui jurnalist care încerca să şi transmită, să şi ajute un jandarm la transportarea unui stativ. Eu nu cred în trucaje. De mult nu mai cred în trucaje.

Unde este deci disfuncționalitatea? La presa care nu scrie sau la biserică?

Eu cred că la presa care nu vede preoții care intervin, dar şi la instituția noastră care nu știe cum să gestioneze relația cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta (ISU). Iar relația noastră cu ISU, care nu ne dă autorizații să intrăm în zona de securitate – şi este şi firesc să fie așa, pentru că nimeni nu poate să riște viaţa unei persoane care nu este abilitată să intervină într-o asemenea situație – este bună. La Sibiu, într-un an, s-a dezvoltat o relație absolut remarcabilă între cei de la ISU şi preoți, am semnat chiar un moratoriu. Ei au un comandant foarte apropiat de biserică, Cornel Cosmin Balcu, şi el a venit şi ne-a cerut sprijinul într-un caz, şi de atunci am rămas apropiați. Atât pentru ei, cât şi pentru noi relația este fructuoasă, organizăm inclusiv conferințe, discutăm despre problemele lor. Pentru că toată lumea privește spre victime, însă niște oameni spală creierii pe drum, îşi riscă viaţa, stau nopți întregi să ne păzească liniștea. Sigur că ei au psihologul unității, dar preotul este fratele lor. La moartea unui jandarm, în urmă cu câțiva ani în Sibiu, psihologul nu a putut face slujbă pentru că nu era finalitatea lui. Eu am stat lângă ei în calitatea mea de preot şi de prieten, așa putem să stăm mereu unii lângă alții.

„Artificiile” jurnaliștilor pot aprinde cultura străzii

Ați spus la un moment dat că „niciun strigăt de pe stradă nu este întâmplător”…

Pentru mine a fost foarte interesant să observ că am avut trei zile de doliu național, dar prima instituție care a fost hulită şi maltratată, la televiziune, a fost Biserica. Cum Dumnezeu să nu preia oamenii, să nu se viruseze dacă timp de câteva ore televiziunile naționale au uitat de doliu, când personalități care formează opinii au început să lovească în Biserică la mijlocul perioadei de doliu? Mi-a plăcut foarte mult atitudinea domnului Moise Guran, care a cerut ca în perioada de doliu să ne abținem de la comentarii sau de la răutăți, dar este greu în România. Eu aș decreta o perioadă în care să ne abținem de la răutăți 365 de zile pe an şi tot nu ar fi suficient. Pentru că tot ceea ce am văzut a fost o încărcare în plus a unei tensiuni care exista deja. Deci dacă artificierul este vinovat, aprinzând artificii, de moartea a 60 şi rănirea a peste 140 de persoane, nu este altfel cu artificierii ceilalți, din viaţa socială. Noi trebuie să învățăm că aceste artificii de jurnaliști, de oameni care lucrează într-o instituție sau alta, pot aprinde într-un fel sau altul cultura străzii. Acesta este riscul major. Astfel de oameni pot aprinde în mod real şi brutal cultura străzii. Eu n-aș fi avut curaj, ca preot, ca în condițiile în care colegii de la televiziune îşi plângeau apropiatul plecat, să zicem spânzurat, sau accident pe care şi-l provocase, să mă apuc să-i fac omului o critică. Eu, ca preot, trebuie să am mereu decența, sper să mi-o păstrez mereu, ca întotdeauna să privesc oamenii în ansamblul lor.

Poate că lovind în Biserică, oamenii care au cerut în stradă condamnarea acesteia, loveau într-un Dumnezeu pe care-l consideră nedrept?

Psihologic vorbind, eu cred că e posibil ca din frica de a spune că Dumnezeu este vinovat, poți ajunge să lovești în oamenii lui Dumnezeu. Dacă era așa, era în regulă. Dar această ură cumulată împotriva Bisericii nu este de ieri, de azi, ea a fost crescută foarte serios, cu mulți ani în urmă. Luați, de exemplu, ziarele în care apar zilnic articole împotriva Bisericii. Acum, Biserica este un mit şi tot ceea ce spun corigenții la istorie devine realitate. Poate n-ar fi rău să spunem că s-a cerut o altă reacție Sibiului pentru că suntem orașul Președintelui, printre altele. Noi trebuie să sprijinim calmul României, este obligația noastră ca preoți, pentru că, atâta vreme cât ne avem unii pe alții, trebuie să ne susținem unii pe alții.

DNA lucrează cu mizeria umană

Ce ar trebui oare să facă Biserica pentru a fi mai prezentă atât lângă credincioși, cât şi în presă, într-o manieră pozitivă?

Eu cred că ar trebui să existe o gardă de comunicare a Bisericii, de exemplu, 24 de ore din 24 cineva să fie de gardă, oameni care să se rotească, exact ca în armată, un centru de comunicare, ca la SMURD. Doar că acum stăm şi ne gândim dacă avem capacitatea mecanică, fizică, de a face acest lucru. De-abia se descurcă SMURD-ul, darămite noi! Dacă undeva are loc un incendiu, oricum preotul este rugătorul principal. Au fost cazuri când s-a prăbușit un elicopter la capătul județului, preotul de acolo a fost primul la locul accidentului, a anunțat Mitropolitul, a tras clopotele, a strâns oamenii, dar în virtutea sentimentului creștin, nu al vreunei legi europene sau vreunui dictat al politicului pe plan național. Sunt lucruri în viaţă pe care le facem pentru că suntem creştini şi trebuie să ne obișnuim cu asta.

Ce face un călugăr dacă se îndrăgosteşte de o femeie? Cum luptă el cu această dragoste şi de ce dragostea pentru Dumnezeu, alegerea Lui, înseamnă sacrificiu?

În general, acesta este un scenariu puțin probabil. Nu știu ce să zic, în  20 de ani de preoție am auzit foarte rar, aproape deloc, de astfel de cazuri. Oricum, știu că Duhovnicul lui este acolo și veghează și, dacă s-a comportat corect în alegerea lui, are șanse să aleagă bine în raport cu mântuirea lui. Întrebarea dumneavoastră îmi arată că ați înțeles ceea ce nu mulți înțeleg. Că și preoții sunt oameni, că slujirea lor cerească, nu de puține ori, face atingere firii lor omenești. Orice alegere înseamnă sacrificiu. Ca preot de mir, cununat așadar, subliniez că pentru aceasta părinții și maicile sunt mai prezente în rugăciunea Bisericii decât alte segmente de credincioși. Ei au ales să trăiască în mijlocul cuptorului încins, nu ai cum să nu-i respecți pentru acest lucru.

Cum percepeţi DNA şi tot ceea ce face?

Nu urmăresc decât reacția presei și a inculpaților. Respect munca oricărui om care încearcă să recupereze ceva din tainul demnității noastre ca popor. Sunt trist când văd cât de neprins s-au crezut unii, cum au exagerat în abuzuri. Sunt uimit cum se încearcă politizarea găinăriilor. Oricum, cred că le e greu celor din DNA să lucreze cu atâta mizerie umană, sub presiuni de tot soiul. Sper să nu-și piardă luciditatea și sufletul. Unii se tem mai mult de ei decât de Dumnezeu și aceasta, cred eu, le poate afecta limpezimea relației cu sine și societatea.

Un preot printre deţinuţi

Ce lideri politici ați cunoscut şi cu ce ați rămas la sfârșitul întâlnirii?

Mulți. Atât în ţară, cât și peste hotarele ei. Am rămas cu multe subiecte de rugăciune. Remarc că sunt tot mai singuri, că există o singurătate a liderului pe care, dacă nu o răstignești pe singurătatea de pe Cruce a Mântuitorului, o porți foarte greu. Impresionant este să-i vezi în multiplele lor fațete de oameni ai ţării, ai casei lor, ai familiei de partid. Pe mulți dintre ei i-am cunoscut înainte de a fi oameni politici, înainte de a reprezenta ceva pentru mase. Îi admir enorm pe cei egali acum cu cei de atunci în disponibilitate. Mă rog pentru ei, le stau alături cu gândul. Cred că valoarea omului politic crește în funcție de consilierii săi de taină. Pe aceștia ar trebui să-i pomenim și mai tare, să nu confunde consilierea cu actul conducerii.

Cândva, societatea era condusă de oameni valoroși. Astăzi este condusă de oameni bogați. Când era mai bine?

Dacă ne-ar conduce oamenii bogați… Dacă sunt bogați cu adevărat de ce mai fură? Constat că ne conduc oameni îmbogățiți, ceea ce nu este același lucru. Cred că idealizăm oarecum și valoarea celor de demult. Erau oameni ai epocii lor. În ceea ce privește România, despre guvernul lui Lahovari, conservatorul, povesteşte Radu Rosetti, se spune că a fost singurul guvern care a ieșit de la guvernare mai sărac decât a intrat. Cred că există foarte mulți oameni bogați valoroși, iar valoarea lor nu decurge din bogăția materială. Trebuie să fim corecți în ceea ce gândim. Fără oamenii bogați prin munca lor și a celor din jur nu prea am avea buget de stat. Trebuie să-i respectăm. Eu sunt trist când constat că avem câțiva Dinu Păturică, îmbogățiți pe seama contractelor cu statul, care se dau mari privați.

Pe lista priorităţilor, sufletul este ultimul!

Aţi ținut o serie de conferințe în închisori. Câți infractori „ați recuperat” de partea bună?

Nu știu asta. Sunt acolo oameni care mi-au schimbat modul de a gândi viața. Respect enorm munca celor de la Agenția Națională a Penitenciarelor. Lucrează enorm și sunt criticați pe măsură. Le spun mereu că acesta este semnul muncii adevărate, criticarea ei de neaveniți. Remarc însă un lucru. Niciodată nu ies de la conferințe ori de la întâlniri cu ei neschimbat în bine. Contactul cu oamenii care însetează după libertate este, mai întâi, demolator apoi renăscător. Pentru mine sunt parte de Liturghie. La Gherla, în urmă cu ceva ani, am descoperit un fel nou de a ne ruga. I-am rugat, și unii încă o fac, să se roage seara, îndată după „stingere” așa: „Doamne, pentru rugăciunile celor care au murit în celula mea mărturisindu-te, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Am aflat că pentru mulți aceasta înseamnă mult. Eu cred că ar trebui să le aducem aminte pe locurile cui stau… O istorie a penitenciarului din punctul de vedere al perioadei comuniste i-a emoționat pe toți. Eu cred mult în forța regeneratoare a rugăciunii conștiente, sper să o învăț împreună cu ei.

Ne uităm prea mult la știri

Am stat într-o zi, în mașină, într-o intersecție aglomerată, şi m-am uitat la oameni preţ de ceva vreme. Românii sunt triști, întunecați, preocupați, ecranați, abrutizaţi. Care sunt șansele României să se vindece de această depresie națională?

Lumea întreagă este sub spectrul depresiei absurde. Vedem mereu partea goală a paharului. Ne uităm prea mult la știri. Avem nevoie de odihnă. Sunt șanse să ne vindecăm dacă luăm în serios Evanghelia lui Hristos. Obrăzniciile ideologizate care ne mănâncă liniștea, grimasa de superioritate a comentatorilor de tot soiul pricepuți la toate cele, agasanta nesiguranță indusă prin publicitatea răului au nevoie de medicație sufletească. Din nefericire, românii au ales să se lase stresați, lipsa de cultură mediatică și educațională îi face vulnerabili. Suntem încă în epoca „goanei după aur”. Din nefericire, pe lista priorităților, sufletul este ultimul. Trebuie să ne schimbăm prioritățile, altfel pierim.

Ce înseamnă Facebook pentru tinerii de azi? Dar pentru dumneavoastră?

Pentru mine, mai întâi, un mod de a comunica lumii parte din simpatiile ori antipatiile mele culturale ori de mărturie creștină. Pentru tineri înseamnă un mod de a trăi, din nefericire. Am participat în primăvară la o conferință la Roma, în cadrul Universității Salesianum, renumită pentru efortul ei de a înțelege tinerii și direcțiile lor de viață. Ei ne-au prezentat fațetele Facebook-ului în viața tinerilor. Sute de fațete, mare parte exprimând singurătate, tristețe și izolare deconstructivă. În România, analiza din Sinteza „Facebookistan” merită citită. Efortul celor „maturi” de a pricepe ce gândesc tinerii ne-ar obliga, minimum cordial, să-i întrebăm și pe ei. Aștept o carte scrisă din mărturiile lor.

Părinte, cine e mai bun preot, cel care a fost în viaţa de mirean altceva?

Nu neapărat. Cunosc un preot care a fost înainte militar, aproape că îi comandă lui Hristos „mâna la chipiu, la pas etc”. Sunt uimit în ultimul timp de câți oameni din justiție, din medicină, fac Teologie. Este clar că nu le ajunge ce au, caută ceva. Există o sete înăuntru. Sunt oameni care încearcă să-şi pună în ordine cultura. Sunt alții care îmi spun că bisericile sunt goale, dezertate de intelectuali. Dar ce, nu știu ce am în biserică? Sunt mii de oameni. Ce definește intelectualii până la urmă? Omul care este în căutarea lui Dumnezeu, nu cel care acumulează diplome şi le pune pe pereți.

 

media_144975683224233400

SURSA

Că sunt preoţii buni se datorează mamelor bune

Că sunt preoţii buni se datorează mamelor bune, că sunt preoţii lacomi se datorează mamelor lacome, că sunt preoţii curvari se datorează mamelor desfrânate.
Că sunt preoţii ticăloşi se datorează părinţilor ticăloşi.
Preoţii nu au venit de pe alta planetă, nu sunt născuţi în biserică.. în laborator, aşa cum făcea Hitler prin Spitalele SS când se faceau nenorocirile alea prin lagăre.
Nu! Preoţii sunt copii dumneavostră pe care i-aţi trimis la seminar şi le-aţi zis: „Mamă, du-te că de acolo iese bani!”
Ăştia sunt preoţii noştri şi nu trebuie să-i judecăm!
Pentru că voi i-aţi format, voi i-aţi trimis la teologie, voi i-aţi creat!
Filaret al Moscovei a spus: „Daţi-mi mame bune – şi vă voi da duhovnici buni!”
Deci să nu mai dăm cu picioarele în Biserică!
Biserica este singura Instituţie Autorizată de Duhul Sfânt care poate schimba oamenilor mentalitatea în bine.
Cu condiţia ca oamenii să înţeleagă rostul şi folosul Bisericii.
Spunea cineva:
„Să-şi ia Biserica catrafusele şi să plece!”
Unde să se ducă? Biserica este în primul rând România!
Biserica e Poporul, e Sufletul Neamului Românesc!
Eeee, să vezi îndrazneala până unde merge!?!
Să plece Biserica din societate?
A plecat din alte state ale lumii şi aţi văzut ce-şi doresc astăzi!
Îşi doresc ca ţările lor să se cheme Sodoma şi Gomora!
Şi vor avea parte de aceste toate pe principiul libertăţii şi chiar de urmări grave!
Mă gândesc cu groază şi cu frică, nu ca o ameninţare sau ca o profeţie:
Cum a venit în Japonia Tsunami îndoit în două, cu apă şi cutremur… cu radiaţii şi s-a format locul ăla în moloz, în pământ netocmit şi gol..
Eu cred că aşa ceva ne-ar linişti pe toţi, ne-ar lua toate mâncărimile, ne-ar aduce cu picioarele pe pământ la rugăciunea Îngeraşul, Tatăl Nostru, Împărate Ceresc şi Paraclisul Maicii Domnului!
Ce vom zice noi când va zice Dumnezeu: „Nu-i Duhul Meu în oamenii aceştia!”


Predica integrală

 

Să facem şi noi o radiografie în biserică

Să facem şi noi o radiografie în biserică. Ce găsim? Creştini simanticoşi, care, dacă fac o rugăciune seara când se culcă, li se pare că s-au rugat mult. Crestini simanticoşi care, dacă merg de doua trei ori pe an la biserică.. la Paşti, la Crăciun sau la Bobotează..i se pare că au făcut prea mult! Creştini care merg la biserică doar când se îngroapă, doar când se botează, sau doar când se cunună… că nu depinde atunci de ei, ci de ceilalţi din casă, că aşa e ritualul şi tradiţia şi trebuie să ajungă şi el în biserică.. şi aşa e prea mult! Apoi avem creştinii noştri obişnuiţi care merg la biserică dar nu se folosesc. În ce sens nu se folosesc? Tot babe rele de gură, tot oameni căpoşi, tot înjură, tot vorbesc urât..tot nu postesc, tot nu se roagă.. dar ei îs în biserică! Vaiiii, da îs credincioşi, îs şi din Comitetul Parohial! Apoi vin din urmă „lucrătorii” ăştia, au şi ei defectele lor, ştim din Evanghelie, din pilda: Tu ai venit la ceasul al 9-lea, ai un dinar! Tu ai venit la ceasul al 10-lea, ai un dinar. Tu ai venit la ceasul al 12-lea, ai un dinar. Tu ai venit după- amiaza, ai un dinar… tu ai venit seara… şi ai tot un dinar?!? Păi stăpâne Doamne, ăla a venit seara şi îl plăteşti tot ca pe mine, care am venit dimineaţa? Şi atunci stăpânul întreabă: „Dar cine eşti tu să judeci averea mea? Şi îmi spui mie cum s-o împart!” Aşa şi Dumnezeu, are lucrătorii lui, au fost şi au dobândit un dinar, poate nici pe ăla. Ca să nu mai vorbim de oamenii răi, creştinii răi.. adică.. avem creştini răi, duşmănoşi, sau cel mai rău.. superficiali! Eu îi explic: Fă Acoperământul, spovedeşte-te, împărtăşeşte-te!
„Părinte, mi-a făcut vrăji!” Citeşte Psaltirea, zic, ţine post! „Părinte, mi-a pus mosmoande, mi-a pus farmece… ” Măi, cine e mai tare? Dracul sau Dumnezeu? „Părinte, dar să vă spun că am văzut, a ieşit la miezul nopţii, la fântâna părăsită şi a luat apă în găleată, mi-a pus în ea beţe de chibrituri şi lumânări…” Şi prostii de felul ăsta încât poţi să mai scrii două Barbologii cu Harry Potter..după mintea lor! Pentru unii ortodocşi Mistica Demonică este mai mare ca Mistica Divină! Hai să ne deşteptăm!

 

Cand primește omul Îngerul Păzitor?

Cand primește omul Îngerul Păzitor?
În momentul botezului! Și pentru că omul este în luptă cu duhurile cele rele, Dumnezeu îi trimite în dreapta lui Îngerul cel Bun. De aceea Biserica a rânduit mai multe rugăciuni adresate Îngerului Păzitor. Și ce este esențial pentru creștini, și bine de știut, este că Îngerul Păzitor este primul mijlocitor către Mântuitorul, alături de Maica Domnului.
(Episodul 16 dintr-o serie de 35 de interviuri inedite cu Părintele Pahomie, Părintele Calistrat si Părintele Hrisostom)

 

Cu inima in biserica

Lumină pentru candela din suflet

Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat:- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva?-Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de…

Vezi articol original 58 de cuvinte mai mult

Pentru cei care se smintesc de preoți sau de credincioși

traducere şi adaptare: Laura Enache
sursa: Arhimandritul Tihon, Tărâmul celor vii, Sfânta Mănăstire Stavronichita, Sfântul Munte, 1995

Biserica este sfântă fiindcă este Trupul Dumnezeu-Omului Hristos, Care, ca Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, este cu totul fără de păcat. Sfințenia Domnului este aceeași care caracterizează și Biserica. Nu depinde așadar, cum socotesc unii sfințenia Bisericii de starea virtuoasă sau nu a preotului și a credincioșilor.

Au dreptate cei care nu merg la Biserică, fiindcă așa cum susțin, se smintesc de preoți sau de credincioși sau de procedurile omenești care există în Biserică?

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de argint și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie slugii Tale.

Așa Doamne dăruiește-mi să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Triodul, Duminica lăsatului sec de brânză)

Biserica este sfântă fiindcă este Trupul Dumnezeu-Omului Hristos, Care, ca Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, este cu totul fără de păcat. Sfințenia Domnului este aceeași care caracterizează și Biserica. Acest har sfințitor al Domnului este cel care se revarsă și se transmite întregului Trup al Bisericii, tuturor credincioșilor, pe care îi sfințește în funcție, bineînțeles, de râvna și osteneala fiecăruia. Credinciosul care se pocăiește, se mărturisește, lucrează poruncile Bisericii și Sfintele porunci ale Domnului și participă la Sfintele Taine ale Bisericii se sfințește și sfințirea lui se mărește în funcție de cât se dedică lui Dumnezeu.

Nu depinde așadar, cum socotesc unii sfințenia Bisericii de starea virtuoasă sau nu a preotului și a credincioșilor. Nu numai că nu este îngăduit să se intereseze cineva cu curiozitate și să dea o mai mare importanță stării în care se află preotul sau credincioșii decât strălucitei prezențe a Soarelui Dreptății celui înțelegător, ci constituie și o hulă împotriva Duhului Sfânt această disprețuire și micșorare a prezenței covârșitoare a Dumnezeului-Om și preocuparea cu păcatele sau defectele slujitorilor Lui.

Aceleași lucruri sunt valabile și pentru aceia care, pentru faptul că sunt distrași de unele proceduri omenești, în special, cele care țin de iconomie și de pogorăminte – care sunt inevitabile întrucât Biserica petrece în veacul acesta – se smintesc și vorbesc nu numai lucruri neîngăduite sau părtinitoare, ci și hulitoare împotriva Bisericii. Netrupești și liberi de nevoile materiale vom fi în veacul viitor. În această viață Biserica are nevoie și de Sfinte Biserici și de icoane și de sfinte vase, după cum se îngrijește și de frații care se află în situații grele și multe altele. De altminteri, și Domnul avea împreună cu Sfinții Apostoli o casierie pe care o încredințase lui Iuda, care ca un iubitor de arginți reținea bani din ea, cu rezultatul că, fiindcă a rămas nepocăit, a avut cunoscutul sfârșit. Pe cât este de nebunesc și hulitor să extindă cineva iubirea de arginți a lui Iuda asupra celorlalți Apostoli sau chiar și asupra Domnului, la fel de nebunesc și de hulitor este ca cineva să caracterizeze astfel întreaga Biserică, din pricina unora dintre frații noștri, care din nefericire pentru ei, îl imită pe Iuda.

Cel care a fost învrednicit, fie și puțin, să vadă cu ochi duhovnicești vreo rază a Luminii dumnezeiești, să simtă cu simțirea lui duhovnicească frumusețea mai presus de toată frumusețea  și strălucirea dumnezeieștii frumuseți și să guste dulceața îmbătătoare a Manei cerești, nu are timp, nu află prilej să judece și să osândească pe ceilalți și mai ales pe preoți, afară numai pe ei înșiși.

Omul care nu a simțit, fie și numai puțin, ceva din aceasta, are nevoie de multă osteaneală și de lucrare duhovnicească  și de rugăciuni, ca să poată să treacă de întunecarea lui duhovnicească să vadă adevărat starea lui duhovnicească lăuntrică și să înțeleagă adevărata fire a Bisericii.

„Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați. Pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă. Sau cum vei zice fratelui tău, lasă să scot paiul din ochiul tău și iată bârna este în ochiul tău. Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți și paiul din ochiul fratelui tău” (Mt. 7, 1-5)

(Arhimandritul Tihon, Tărâmul celor vii, Sfânta Mănăstire Stavronichita, Sfântul Munte, 1995)

SURSA

Să participăm cu adevărat la sfintele slujbe, nu doar să asistăm

Toți trebuie să știe că participă la sfintele slujbe! Nu se duc să vadă un spectacol, nu se duc să facă niște aprecieri asupra felului cum se desfășoară slujba, ci se duc la biserică să-I slujească lui Dumnezeu!

Duminica nu-i a noastră, ci e a lui Dumnezeu! Nu-i o zi liberă, ci e o zi a lui Dumnezeu; nu-i o zi în care putem face ce vrem, nu-i o zi de care dispunem, ci este o zi în care trebuie să facem lucrul lui Dumnezeu. Iar lucrul lui Dumnezeu, între altele, este participarea la sfintele slujbe; participare zic, nu numai asistare. Credincioșii noștri toți trebuie să știe că la slujbe nu asistăm, ci la slujbe participăm.

Toți slujim la măsurile noastre: preoții la măsura de preot, episcopii la măsura de episcop, diaconii la măsura de diacon, cântăreții la măsura de cântăreți, coriștii la măsura de coriști, credincioșii de rând la măsura de credincioși de rând, dar toți trebuie să știe că participă!Nu se duc să vadă un spectacol, nu se duc să facă niște aprecieri asupra felului cum se desfășoară slujba, ci se duc la biserică să-I slujească lui Dumnezeu! Să răspundă cu „Amin!” la cele ce le spune preotul la ecfonise, să răspundă „Doamne, miluiește!” la ceea ce preotul îi îndeamnă să se roage, să răspundă cu „Ție, Doamne!” la ceea ce cere acest răspuns, să răspundă cu „Dă, Doamne!” la ceea ce înseamnă îndemn de a cere ceva de la Dumnezeu… Deci toate acestea se fac pentru a se ști clar de către credincioși că participă realmente la slujbă.

(Arhimandrit Teofil Pârâian, Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 32)

SURSA

 

Citeşte

Vrei sa ma cunosti ?

Lumină pentru candela din suflet

Nu îmi privi chipul și nu trage concluzii după câteva cuvinte pe care le rostesc.
Nu îmi evalua inteligența și nici maturitatea raportându-te la vârstă, la studii sau la condiția mea socială.
Nu mă privi prin prisma lucrurilor pe care le am, pentru că acestea nu arată că am tot ce îmi trebuie, dar nici că îmi lipsește ceva.
Nu asculta povești despre mine și nu mă privi prin ochii altora, pentru că fiecare mă vede diferit și prea puțini mă văd așa cum sunt cu adevărat.
Nu îmi cataloga sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile din trecut, pentru că nu cunoști conjuncturile care au dus la înfăptuirea acelor greșeli.
Nu mă judeca după oamenii din anturajul meu pentru că există anumite motive pentru care aceștia fac parte din viața mea, pe unii dintre ei neavând dreptul să-i aleg.
Vino și trăiește alături de mine o perioadă de…

Vezi articol original 189 de cuvinte mai mult