Este bogăția un păcat?

„Cum nu va trece cămila prin urechile acului, așa nu va trece bogatul prin Poarta Raiului”…! Nu-i bogăția un păcat dacă e făcută prin mijloace cinstite și din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu și-a ales drumul renunțării la toate cele lumești, alegând să slujească pe Hristos. Când corabia este în primejdie să se scufunde, ce face marinarul înțelept? Aruncă peste bord toate averile de pe corabie, ca să își salveze viața, să se salveze pentru Viață!

Cel care nu se îndură să arunce nimic, se scufundă cu toate averile sale, alege moartea trupului și a sufletului. Așa e și omul de azi și așa a fost dintotdeauna: Dumnezeu îi dă de toate, el trebuie să știe să aleagă doar ce îi trebuie, cât îi trebuie. Un om bogat suferea de o boală gravă și trebuia să se opereze, dar operația costa bani mulți. Nu s-a îndurat să plătească operația, omul a murit, iar averea sa a rămas unor rude care i-au împărțit-o rapid.

(Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, Editura Conta, Piatra Neamț, 2006, p.78)

Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu luxul.. ci nesimțirea față de Dumnezeu

Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu băutura, nu luxul.. ci nesimțirea ta personală, față de Dumnezeu care ți le-a dat pe toate și nu știi să-i mulțumești…

Când lumina din noi devine întuneric este tocmai lipsa de cunoaștere a bunătății creatorului și a înțelepciunii față de darurile primite și dorința că noi putem face mai mult decât Dumnezeu! Și avem aceste modificări genetice și acești mutanți genetici de care se tot vorbește în revistele de știință. Aceste războaie biologice duse în laboratoare. Și vedem că cele mai sofisticate descoperiri, sunt nimic în fata genei puse de Dumnezeu din poruncă, cum această genă de 7000 de ani îndeplinește aceeași misiune. 

Același lucru îl vrea Dumnezeu de la om. Când spune: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui!” Iar aici veti spune: Pai cum parinte, nu vedeti ce este in jur? Cum poți să fii numai cu Dumnezeu? Simplu! Tot Mântuitorul a spus: „Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.” Ce înseamnă asta? Noi am tâlcuit, bancul popular și l-am adaptat după Scriptură: „Fă-te prieten cu dracul până ce treci puntea!” Dar nu are nici o legătură! Aici trebuie să-ți aduci aminte de Iov care era putred de bogat și care a spus:”Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului.” Și „Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a părut Domnului așa a făcut ! Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac !” Și toate intră în aceste cuvinte:”Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.” De aici ne dăm seama că tot ce este în jurul nostru ne este folositor atunci când îndumnezeim. De aceea se sfințește casa, fântâna, încrucișarea de drumuri printr-o troița (pentru că se spune de dracul din răspântii care fuge de cruce) de aceea se pune cruce în stână, pe casă, la gât.. și aceea e casa sufletului. Și făcând toate lucrurile acestea, ești plăcut lui Dumnezeu și nu mai ești robit pământului.

Grija vieții m-a scos din rai! Spun Sfinții Părinți, este o înșelăciune această lume care umblă în întuneric. Despre marele înțelept Diogene din Sinope, se spunea povestioare care circulau pe seama lui. „Într-una din zile, putea fi văzut umblând prin Atena cu un felinar aprins în mână, strigând: „Caut un Om”. Omul, în sensul Ideilor platoniciene, nu poate fi găsit, există doar diverși oameni concreți. în perioada postsocratică(„Micii socratici”) „Nu! Eu umblu în întuneric!” Deci vă dați seama? Deci noi trebuie să realizăm această întunecare a lăuntrului nostru, și ce frumos se cântă în Postul cel mare..”Cămara Ta, Mântuitorul meu, O văd împodobită, Și îmbrăcăminte nu am Ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de Lumina, Și mă mântuiește!” Aceasta este Mamona care nu trebuie sa ne stăpânească și pe care noi trebuie să-l folosim. Și să știți.. să vă iasă din mentalitate: Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu băutura, nu luxul.. ci nesimțirea ta personală, față de Dumnezeu care ți le-a dat pe toate și nu știi să-i mulțumești…

pr-calistrat-590x359

SURSA

Unui om care s-a asigurat material și crede că poate trăi fără grijă

Eu mă tem pentru dvs. Îmi scrieţi că v-aţi asigurat pe dvs. şi pe copiii dvs. atât de solid, încât acum puteţi trăi fără grijă. Lipsa dvs. de grijă a izgonit, pare-se, din sufletul dvs. frica de Dumnezeu.

Prin ce v-aţi asigurat? Prin bani? Oare n-aţi auzit în aceste zile cum falimentele neaşteptate ale băncilor fac din milionari cerşetori şi, mai rău, sinucigaşi?

Prin case şi magazine? Oare nu aţi citit despre desele cutremure, care într-o clipă prefac oraşele în maldăre de ruine?

Aţi cumpărat ogoare şi livezi? Oare aţi uitat recentele secete şi inundaţii, şi norii de lăcuste?

Dacă aţi fi citit Evanghelia, aţi fi ţinut minte spusa lui Hristos: „înşelăciuneabogăţiei” (Matei 13, 22). Mă miră că tocmai în aceste zile, când mânia lui Dumnezeu striveşte orice scut pământesc cu care oamenii ar vrea să se apere în afara credinţei în El, Cel Atotputernic, dvs. vă credeţi apăraţi de un scut atât de neputincios cum este bogăţia, mulţimea de pământ. Şi îmi semănaţi mult cu chinezii, care într-un război cu japonezii deschideau umbrele de ploaie deasupra capului ca să se apere de mitralierele inamice.

Pe lângă condamnabila lipsă de grijă care vine din bogăţie, şi care este o urâciune înaintea Domnului, mai simt şi alt rău la dvs.: şi anume că bogăţia dvs. este amestecată cu nedreptate. Asta înseamnă a mânca pâine cu viermi. Vă otrăviţi pe dvs. şi pe copiii dvs.

Ascultaţi ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cei ce se îmbogăţesc prin nedreptate sunt mai sărmani decât nevoiaşii; mai bine este să cerşeşti decât să jefuieşti”.

Istorisirea biblică despre Iov ne dă mărturie că şi un om drept îşi poate pierde într-o singură zi toată bogăţia pământească, darmite unul nedrept. Într-o singură zi şi-a pierdut dreptul Iov toată avuţia şi, pe deasupra, fiii şi fiicele. Şi-a pierdut după aceea şi sănătatea, şi s-a aşezat pe gunoi ca un sărac, plin de răni, şi a început să se tânguiască. Oare nu vă temeţi că vi se poate întâmpla şi dvs. asta? În necazul şi suferinţa sa, evlaviosul Iov şi-a apărat sufletul de deznădejde prin credinţa tare în Domnul; dvs. cu ce-l veţi apăra pe al dvs.? Şi ce vă va putea opri să nu vă sinucideţi, adică la ruina materială să nu adăugaţi şi ruina sufletească? În Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu scrie: cine iubeşte nedreptatea urăşte sufletul său. În singurătate, în ceasurile liniştite ale nopţii, staţi de vorbă cu conştiinţa dvs.: oare chiar iubiţi mai mult nedreptatea decât sufletul dvs.?

Grăbiţi-vă de vă îmbogăţiţi în Dumnezeu, după cuvântul Mântuitorului. Iar a vă îmbogăţi în Dumnezeu înseamnă a vă îmbogăţi cu acea bogăţie pe care Dumnezeu o iubeşte şi care nu-l va părăsi pe om niciodată. Este vorba de bogăţia credinţei şi încrederii în Dumnezeu,  bogăţia milei şi împreună-pătimirii, adevărului şi iubirii frăţeşti.

Cu acest scut veţi apăra viaţa dvs. şi viaţa copiilor dvs. mai sigur decât cu o întreagă împărăţie pământească, de s-ar întinde aceasta de la răsăritul soarelui până la apus…

Dumnezeu să vă lumineze şi să vă binecuvânteze!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 170-172)

SURSA

A petrece o viaţă liniştită

Oare nu socoteşti că lumea îndemnându-te să ceri cinste, bogăţie şi alte asemenea, îţi pricinueşte osteneli si mare necaz; iar Domnul poruncindu-ţi să fii sărac şi lipsit, te scapă de multe primejdii şi tulburări şi petreci viaţă liniştită?

Domnul ne porunceşte să facem lucruri uşoare şi lesnicioase, iar lumea grele şi anevoioase. Dumnezeu porunceşte să iertăm pe vrăjmaşii noştri, iar lumea ne zice să facem izbândă, pentru care cădem în multe primejdii şi suferinţe. Poţi să te veseleşti cu Stăpânul, odihnindu-te, iar tu alegi să fii mai mult cu lumea, chinuindu-te? Slujind lui Dumnezeu, câştigi două foloase; iar slujind lumii, ai îndoita osândă în Iad. Oare nu socoteşti că lumea îndemnându-te să ceri cinste, bogăţie şi alte asemenea, îţi pricinuieşte osteneli și mare necaz; iar Domnul poruncindu-ţi să fii sărac şi lipsit, te scapă de multe primejdii şi tulburări şi petreci viaţă liniştită? Dacă ai fi suferit de bunăvoie, pentru Hristos, osteneala pe care o rabzi pentru lume, ai fi trăit bucurându-te în viaţa aceasta, iar în cea viitoare ai primi fericirea cea adevărată. Şi tu te chinuieşti fără folos pentru lumea cea nerecunoscătoare, şi ea nu-ţi arată nicio mulțumire, nici vreo plată de la trup şi de la diavol, pentru că împlineşti voile lor. În cele din urmă, când te va goni lumea, vei cunoaşte marea povară şi greutatea pe care ai ţinut-o asupra ta slujind acestor trei vrăjmaşi ai tăi, şi în loc să-ţi plătească osteneala ta, se leapădă de tine și vei rămâne cu totul singur. Când doi sau trei oameni ajută altuia să ridice vreo sarcină grea, nu simte atâta greutate acel om; dar când îl lasă singur, atunci simte greutatea. Acum îţi ajută lumea, trupul şi diavolul, ca să ridici greutatea sarcinei și a relei conştiinţe; iar când va veni moartea, te lasă aceşti trei prieteni pe tine singur în focul muncilor.

Lumea căreia îi slujeşti acum cu atâta osârdie, te părăseşte în mijlocul nevoii şi te lasă în mâinile puternicului Judecător, ca să dai răspuns înfricoşat pentru toată viaţa ta. Atunci te vei teme şi te vei înfricoşa. „Înfricoşat este a cădea cineva în mâinile Dumnezeului cel viu”.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 251-252)

SURSA