„Părintele Paisie Aghioritul e plecat să cumpere țigări!”

Odată, un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea.

‒ Ce doreşti fiule? l-am întrebat.

‒ Aici este chilia părintelui Paisie? Vreau să îl văd pe părinte.

‒ Da, aici este, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări, i-am spus eu.

Traducere și adaptare: Lucian Filip
Sursa: johnsanidopoulos.com

Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?”, iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut nici unul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte. Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria, în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele.

Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor. Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine oriunde s-ar uita. Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă.

Odată, un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea.

‒ Ce doreşti fiule? l-am întrebat.

‒ Aici este chilia părintelui Paisie? Vreau să îl văd pe părinte.

‒ Da, aici este, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări, i-am spus eu.

‒ Înseamnă că s-a dus ca să ajute pe cineva, a spus acesta cu un gând bun.

‒ Nu, a mers să le ia pentru el, am spus eu. Le-a terminat pe toate şi tânjea după o ţigară. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce. Dacă mai durează mult, am să plec.

Ochii umeziţi ai studentului i-au trădat emoţiile şi a spus din nou cu un gând bun:

‒ Îl tulburăm pe părintele Paisie.

L-am întrebat:

‒ De ce vrei să îl vezi?

‒ Vreau doar binecuvântarea lui, mi-a răspuns.

‒ Ce binecuvântare vrei de la el, naivule! E ţicnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu-ți mai pierde timpul așteptându-l să se întoarcă. Va fi morocănos, s-ar putea chiar să fie beat, căci mai are și viciul acesta.

Cu toate astea, tânărul a rămas optimist. Într-un final i-am spus:

‒ Am să îl mai aştept şi eu puţin, ce vrei să îi transmit?

‒ Vreau să îi dau o scrisoare, a spus, dar îl aştept ca să îmi dea şi binecuvântarea.

Vedeţi? Oricât de multe lucruri rele i-aș fi spus, le-a privit pe toate cu ochi buni. Când i-am spus despre țigări, ochii i s-au umezit. „Cine ştie”, a gândit el, „probabil s-a dus ca să ajute pe cineva”. Alţii sunt educaţi, citesc mult, dar cu toate acestea nu gândesc precum tânărul acela! Odată ce îl contraziceai, el crea imediat o altă idee și ajungea la o concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut așa ceva!

Părintele Paisie Aghioritul

SURSA

Anunțuri

Dumnezeu nu mântuieşte pe om fără de om

Lucrarea de mântuire este o conlucrare a omului cu Dumnezeu. Dumnezeu așteaptă fiecare om să vrea să se mântuiască, dar lasă omului libertatea totală de a alege între bine și rău.

În Biserica Ortodoxă nu există predestinaţie de sus în jos, ci ea atârnă întru totul de bunăvoinţa omului.

Dumnezeu nu mântuieşte pe om fără de om. Acest adevăr îl arată marele şi dumnezeiescul Prooroc Isaia: „Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi, iar de vor fi ca roşeala, ca lâna albă le voi face. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi nu mă veţi asculta, sabia vă va mânca pe voi, căci gura Domnului a grăit acestea” (Isaia 1, 19-20).

Dacă se face bucurie mare în Cer atunci când un păcătos se întoarce la pocăinţă, atunci cum se poate crede că Preabunul Dumnezeu ar vrea să arunce în muncă veşnică pe cei ce se întorc la pocăinţă din toată inima, şi cer de la El milă şi iertare? Cine poate gândi una ca aceasta, având mintea sănătoasă?

(Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 214)

SURSA