Video

Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului!

Biserica mustră mamele care sfătuiesc la avort! Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului! M-a întrebat odată un ginecolog:
– Eu ce vina am că fac avortul? Şi i-am zis:
– Ai vină, pentru ca eşti copărtaș! Ginecologia nu este pentru uciderea de prunci şi ca să te îmbogăţeşti! Dar în primul rând este conştiinţa memei care vine acolo şi-l ucide! Şi în momentul de faţă, sigur ca va veni cineva care va zice:
„În calitate de călugar, ce uşor vă vine să aruncaţi cu pietre!”
Nu! Nu arunc cu pietre! Fă în aşa fel, dacă ai frică de Dumnezeu şi conştiinţa în tine, să nu ajungi până în faza avortului! Există acest lucru inuman care este detestat şi de animale! Căci animalele nu-şi omoară puii! Nu te pune în postura de a fi mai jos ca ele şi vei fi o mamă ortodoxă. Căci aşa vei veni şi vei spune că ai căzut în păcatul necurăţiei prin paza de copii. Dar nu ai venit să spui înaintea duhovnicului că ai ucis prunci fără părere de rău! Şi vei zice aşa: M-am înfrânat părinte cât am putut şi eu şi soţul, ne-am ferit să dormim împreună şi n-am vizionat filme imorale.
E firesc când pui doi tineri frumoşi unul lângă altul care se uită la filme din astea… ar fi o nebunie să nu treacă la raporturi sexuale când ei s-au aprins ca doua făclii muiate în motorină. Deci mi se pare normal şi firesc, nu judec! Şi văd păcatul cum se săvârşeşte prin nestăpânirea firii. Dar dacă ştii că firea arde, de ce o arunci în foc?Pazeşte-o, controleaz-o, educ-o, stăpâneşte-o şi caută prilejul de a nu mai păcătui. Şi cu cât vei păcătui mai puţin, cu atât mai bine.
Şi avortul.. una este să faci un avort sfătuit de medic, constrâns din cauze medicale, deci nu vei da răspuns de aceeaşi osândă ca atunci când te destrăbălezi în plăcere şi spui: A, înca unul, dă-l afară că nu avem casă! A, încă unul, dă-l afară că nu avem serviciu! A, încă unul, dă-l afară că nu ne-am căsătorit şi nu avem maşină!

Anunțuri

O fetiță înțeleaptă

Însuşirile din fire ne sunt oglindă-adevărată,

Şi cum suntem şi ce suntem la tot pasul se arată.

O doamnă bogată şi fără copii s-a hotărât să adopte ca fiică de suflet pe fata vreunei rude. Voia ca această fată să fie harnică, modestă şi cumpătată. Aşadar, a mers în oraşul în care locuiau cele mai multe dintre rudele sale. Vestea despre dorinţa femeii bogate s-a răspândit pe dată în oraş şi în casa în care locuia s-au adunat mai multe fete care îi erau nepoate sau doar pretindeau că i-ar fi rude. Doamna nu a mai cercetat gradul de rudenie pe care îl avea cu fiecare, ci le-a primit pe toate cu bunăvoinţă. A dat fiecăreia câte o sumă de bani şi le-a zis:

-Să mergeţi de îndată în oraş şi să cumpăraţi ce vă place vouă mai mult. Apoi, peste trei ceasuri, să veniţi şi să îmi arătaţi şi mie ce aţi cumpărat. Copilele au plecat şi la ora hotărâtă s-au întors voioase, aducând jucării, panglici, rochiţe, mărgele, cercei, brăţări, inele, mătăsuri şi alte lucruri de găteală. Numai una dintre ele, Marta, îşi cumpărase o mătură, nişte andrele şi lâniţă pentru croşetat.

Doamna o luă de mână şi îi spuse cu blândeţe:

-Marta, tu eşti cea mai înţeleaptă şi mai harnică dintre toate. Celelalte fete, prin ceea ce au cumpărat, m-au făcut să înţeleg că mintea lor stă mai mult la joacă şi la găteală decât la muncă şi la economie. Din această clipă, eu te voi înfia şi chiar mâine de dimineaţă vom pleca împreună spre casa noastră.

Însuşirile din fire ne sunt oglindă-adevărată,

Şi cum suntem şi ce suntem la tot pasul se arată.

(În căutarea bucuriei, Editura Sophia, București, 2009, p. 108)

SURSA