Toată lumea când vrea să scape de mers la biserică, sau să râdă de Dumnezeu, spune așa: ” – Hoții ăștia de „popi”

Nu greși!
Nu fi rău!
Fii bun!
Fii drept!
Fii blând!
Fii om!
Fii calm!
Fii credincios!
Fii blajin!
Fii moral..
Pentru că nu i se cere unui om să facă acte de Vitejie Creștină.
Nu avem nevoie de așa ceva!
Toată lumea când vrea să scape de mers la biserică, sau să râdă de Dumnezeu, spune așa:
” – Hoții ăștia de „popi”.. Să le dai bani?
Nu ai văzut ce masină scumpă are?”
Da! Am văzut!
Văd! Că ai ajuns tu să mori și să-ți pierzi mântuirea, pentru faptul că „popa” din satul tău umbla cu mașină scumpă!
Dar ce faci când te duci la Judecata de Apoi, de acolo, din sicriul tău, de la tine? Și te întâlnești cu Hristos.. și îi spui:
” – Doamne eu n-am ținut cont de Tine, pentru că popa din satul meu avea mașină scumpă!”
Ce faci atunci?
Dar pe mine, mașina lui mă ține credincios sau necredincios? Treaba lui!
El o să dea scocotelă pentru faptele lui iar eu pentru ale mele!
Pe mine mă interesează relația mea cu Dumnezeu!
Te duci la preot și îi spui:
” – Părinte, îmi dai Sfintele Taine, îmi dezlegi păcatele, mă cununi, îmi botezi copilul, mă spovedești!”
Și cu asta basta!
Treba ta că ai mașină scumpă!
Dar nu mori tu, pentru că râd ceilalți de Dumnezeu!
Pentru că noi nu facem altceva, prin ateismul și necredința noastră, decât să râdem de Dumnezeu!

Anunțuri
Video

Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului!

Biserica mustră mamele care sfătuiesc la avort! Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului! M-a întrebat odată un ginecolog:
– Eu ce vina am că fac avortul? Şi i-am zis:
– Ai vină, pentru ca eşti copărtaș! Ginecologia nu este pentru uciderea de prunci şi ca să te îmbogăţeşti! Dar în primul rând este conştiinţa memei care vine acolo şi-l ucide! Şi în momentul de faţă, sigur ca va veni cineva care va zice:
„În calitate de călugar, ce uşor vă vine să aruncaţi cu pietre!”
Nu! Nu arunc cu pietre! Fă în aşa fel, dacă ai frică de Dumnezeu şi conştiinţa în tine, să nu ajungi până în faza avortului! Există acest lucru inuman care este detestat şi de animale! Căci animalele nu-şi omoară puii! Nu te pune în postura de a fi mai jos ca ele şi vei fi o mamă ortodoxă. Căci aşa vei veni şi vei spune că ai căzut în păcatul necurăţiei prin paza de copii. Dar nu ai venit să spui înaintea duhovnicului că ai ucis prunci fără părere de rău! Şi vei zice aşa: M-am înfrânat părinte cât am putut şi eu şi soţul, ne-am ferit să dormim împreună şi n-am vizionat filme imorale.
E firesc când pui doi tineri frumoşi unul lângă altul care se uită la filme din astea… ar fi o nebunie să nu treacă la raporturi sexuale când ei s-au aprins ca doua făclii muiate în motorină. Deci mi se pare normal şi firesc, nu judec! Şi văd păcatul cum se săvârşeşte prin nestăpânirea firii. Dar dacă ştii că firea arde, de ce o arunci în foc?Pazeşte-o, controleaz-o, educ-o, stăpâneşte-o şi caută prilejul de a nu mai păcătui. Şi cu cât vei păcătui mai puţin, cu atât mai bine.
Şi avortul.. una este să faci un avort sfătuit de medic, constrâns din cauze medicale, deci nu vei da răspuns de aceeaşi osândă ca atunci când te destrăbălezi în plăcere şi spui: A, înca unul, dă-l afară că nu avem casă! A, încă unul, dă-l afară că nu avem serviciu! A, încă unul, dă-l afară că nu ne-am căsătorit şi nu avem maşină!

Video

Numai atunci când ierţi oamenilor greşelile şi Dumnezeu îţi iartă ţie!

Duminica iertării! Numai atunci când ierţi oamenilor greşelile şi Dumnezeu îţi iartă ţie! Dar… Trebuie să facem o diferenţă!
Nu ai nici un păcat înaintea lui Dumnezeu, dacă ţii la distanţă un om care ţi-a făcut o dată rău, şi nu ţi l-a putut face până la capăt! Tot aud la spovedit:
– Părinte, nu mă pot împăca cu vecinul, pentru că noi am avut un proces!
– Care a fost baza procesului?
– O moşie!
– Dacă s-a terminat, dă-i „Bună Ziua!”. Dar în momentul în care problema stă altfel:
– Părinte, a încercat să mă bage la puşcărie!
Ei, aici se schimbă lucrurile! Pentru că aici, a atentat la libertatea ta. Acolo nu mai este vorba de gard sau de căruţă, ci de viaţa ta interioară şi personală.
Lucru pe care nici Dumnezeu nu-l face!
Pe un om de acesta, nu-l urăşti, dar îl ţii în banca lui la distanţă.
Eşti obligat să te rogi pentru duşmanul tău, dar asta nu înseamnă, că tu mai eşti obligat să te pupi cu el, sau să îl strângi în braţe.
Niciodată nu cere Dumnezeu asta!
Dumnezeu cere omenie! : „Să faceţi oamenilor ceea ce doriţi să vă facă Dumnezeu vouă!”
Dar când un om greşeşte împotriva evidenţei, se aplică acea vorbă:
„Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să îţi spun cine eşti!”
Pentru că în Scriptură este scris aşa:
„Pe cei ce Te-au urât Doamne, eu cu ură nedreaptă, i-am urât!
Şi pe cei ce Te-au batjocorit pe Tine, neprieteni mi s-au făcut mie!”
Deci nu trebuie să urâm, pentru că nici Dumnezeu nu urăşte!
Dumnezeu l-a facut pe om cu voie de sine stăpânitoare, şi l-a lăsat în mâna sfatul său, să facă ori bine, ori rău!
Omul alege!
Pentru că Sfântul Ioan Damaschin, spune aşa:
„Dumnezeu, îi poate pierde pe păcatoşi, dar nu îi pierde, pentru că nu urăşte omul, urăşte doar păcatul!”

„Nu mai pot, e mofturos!”

profirie

I-am spus odată:

– Părinte, nu mai pot să lucrez cu fratele acesta, e prea mofturos!

– Măi, tu eşti egosit, ştii? De asta pătimeşti atâtea.

– Ştiu, părinte, de mic sunе aşa. Rugaţi-vă să-mi dea Dumnezeu smerenie în inimă.

– Când inima are smerenia cea sfântă, ea le vede pe toate ca fiind bune şi trăieşte în biserica cea necreată a Lui Dumnezeu încă de acum şi de aici, de pe pâmănt. Dar nu smerenia ceea despre care vorbim, nici pe care credem noi că am dobândit-o. Smerenia cea sfântă e dar de la Dumnezeu, pentru sufletul pe care-l găseşte curat. Atunci, Dumnezeu păzeşte cu mulţumire acel suflet curat şi îl trage spre El. Aşa că nu spune „ăsta e un mofturos”, „acela e invidios”, „celălat e mânios, etc.

„N-o spune n-o scapăt niciodată la capăt cu el”. O astfel de atitudine nu e ortodoxă, nu e creştinească.  Aşa, eşti străin de iubirea lui Dumnezeu. Te desparţi de Harul lui Dumnezeu, fiindcă te-ai despărţit de fraţii tăi. Să trecei cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le emiţi, să fii una cu ei la lucru.

Orice vor şi cum vor să faci. Vor aşa? Bine. Vor altfel? Bine, fie altfel. În felul acesta, zidurile care ne despart de fraţii noştri se surpă, iar noi ne unim cu Hristos. Cu cât te uneşti mai mult, zilnic, cu fraţii tăi, cu atât pătruzi mai mult, tainic în iubirea lui Hristos.

Extras din Părintele Porfirie- “Antologie de sfaturi şi îndrumări” Editura Bunavestire, Bacau, p.117-118

SURSA

„Să iubiţi pe vrăşmaşii voştri!”

„Să iubiţi pe vrăşmaşii voştri!” , să vă rugaţi pentru ei! Asta nu înseamnă a-i lua în braţe! Nu îţi cere Hristos să dormi cu duşmanul în loc de pernă sub cap! Ci să te rogi pentru el: „Doamne, îndreaptă-i răuatea!” Pentru că diavolul îi întărâtă pe creştini să se certe între ei! Şi trebuie să înţelegem că URA CAPITALĂ ESTE STRICT DEMONICĂ! Ura trupească duce la razboaie, la maceluri.. Voi vedeţi ce-i pe planeta! Câţi nebuni s-au trezit şi-s perfecţi şi fac ei legile! Şi ce omoruri şi urgii vedem în jurul nostru. Şi dacă vă uitaţi atent, parcă în mod intenţionat, sunt îndreptate asupra creştinilor. De ce? Este foarte uşor să învrăjbeşti două religii între ele şi să le laşi să se bata în demagogie şi în dogmă! Iar Dumnezeu nu vrea lucrul acesta! Dumnezeu vrea ca oamenii să încapă pe pământ şi să se înţeleagă între ei. Şi sub pretextul diferenţelor de dogme şi învăţături, ajungem să ne urâm între noi. Şi culmea.. că nefiind atenţi, putem să cădem în aceasta capcană!
Şi nu ne putem izola pe planetă! Este suficient să omori cu limba, nu numai cu toporul! Este suficient să omori sufleteşte, nici nu mai trebuie să omori trupeşte.. Pentru ca daca te duci şi îi dai în cap unui om şi-l omori, ăla este erou iar tu eşti criminalul. Dar dacă te duci şi îl ucizi cu limba şi cu bârfa, cu vorba şi cu răutatea.. s-ar putea ca ăla să nu îşi mai revină niciodată! Pentru că în momentul în care tu „l-ai pecetluit” aşa cum trebuie… cum se spune? L-ai distrus! Şi asta nu ţine de Creştinism!

Putem schimba oamenii prin propriul nostru exemplu

Dacă te schimbi pe tine însuţi, devii un exemplu viu pentru persoana pe care vrei să o schimbi.

Maică, atunci când vedem că o persoană greşeşte cu ceva, cum putem să schimbăm acel lucru?

Maica Gavrilia: Este o mare greşeală să credem că putem schimba o persoană prin simpla noastră încercare. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Se poate face prin exemplul propriei tale vieţi. Nu se poate realiza niciodată sau foarte rar prin efort, vorbind, purtând discuţii în contradictoriu şi aşa mai departe. Schimbarea va avea loc atunci când rânduieşte Dumnezeu. Dacă te schimbi pe tine însuţi, devii un exemplu viu pentru persoana pe care vrei să o schimbi, dacă devii idealul său şi aceasta vede că eşti fericit, atunci se va întâmpla. Este foarte bine să ne rugăm pentru cineva, dar nu trebuie să încercăm să schimbăm acea persoană. Schimbarea stă numai în mâna lui Dumnezeu.

El are un plan pentru viaţa fiecăruia. Pentru toţi oamenii. Suntem liberi, dar ceea ce nu ştim este că El ştie ce vom face. Pentru că El ştie totul. Dumnezeu ştie fiecare pas al vieţii noastre până în ultimul moment. Noi nu ştim.

Şi dacă am încerca mai mult să ne unim cu Dumnezeu, atunci nu ar trebui să facem nimic, pentru că am deveni automat un exemplu pentru cei pe care ne-am dori să-i vedem mergând pe Calea Lui. Este firesc totuşi ca tu, atât de tânără şi cu atâta dragoste pe care Dumnezeu a sădit-o în inima ta, să nu poţi înţelege cel puţin la început, să te simţi dezamăgită şi să spui Ce situaţie! Atât de mult efort şi totuşi niciun rezultat!. Dar te-ai gândit vreodată că Dumnezeu spune acelaşi lucru despre noi? Am iertat de atâtea ori, am arătat îndurare de nenumărate ori… Şi totuşi…

Următorul pas ar trebui să fie rugăciunea. Fără a judeca acea persoană.

(Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014, pp. 245-246)

SURSA

Când ne ascultă Dumnezeu rugăciunile?

batrani_3

Te plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai rugat lui Dumnezeu şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit, mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie?

Îngăduie-mi însă o întrebare: tu Îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile Lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte. Dumnezeu S-a pogorât pe pământ şi a spălat picioarele celor ce Îl iubesc. Mult se bucură Ziditorul nostru să-i asculte pe copiii Săi cei ascultători. Pe Moise, pe Avraam şi pe Iacov, Ziditorul i-a ascultat în toate câte L-au rugat. Şi prin lucrări fireşti şi mai presus de fire, El Şi-a revărsat mila asupra celor care împlineau legea Lui. Dacă nu a vrut să asculte rugăciunile mele şi ale tale, asta se întâmplă ori fiindcă nu am vrut să ascultăm poruncile din legea Lui, ori rugăciunile noastre nu au fost aşa cum trebuie. Domnul a grăit prin Isaia poporului neascultător: „De veţi înmulţi rugăciunea voastră, nu vă voi asculta”, şi puţin mai încolo: „De veţi vrea şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca” (Isaia l, 15,19).Aşadar, Dumnezeu ne ascultă când suntem ascultători şi nu ne ascultă când suntem neascultători. Nu ascultă nici când cerem ceva păgubitor şi lipsit de noimă. Apostolii Iacov şi Ioan L-au rugat odată pe Domnul să pogoare foc din cer asupra satului unde nu voiseră să le dea găzduire. „Iar El, întorcându-Se, i-a certat” (Luca 9, 55). Nu numai că nu le-a ascultat rugăciunea, ci i-a şi certat. Gândeşte-te şi tu dacă rugăciunile tale au fost vrednice de un om şi vrednice de Dumnezeu. Încă ceva. De ce te rogi lui Dumnezeu numai în restrişte? Prin aceasta pe tine te înjoseşti, iar pe Dumnezeu Îl jigneşti. Ziditorul nostru cere de la noi să simţim neîncetat că suntem în faţa Lui şi să avem neîncetat împărtăşire cu El prin rugăciune. Neîncetat rugaţi-vă! Rugându-te lui Dumnezeu numai atunci când dă peste tine nenorocirea, faci din tine un cerşetor oarecare, iar pe Dumnezeu Îl ruşinezi, fiindcă Îl chemi ca pe un pompier, numai atunci când îţi arde casa. Hristos ne-a dat dreptul să Îl numim pe Tatăl Lui Tată al nostru. Ce e mai dulce decât asta? Şi ce este mai dulce pentru copii decât a fi în faţa părinţilor? Să ne străduim neîncetat şi noi, deci, să fim în faţa Tatălui nostru Ceresc cu inima şi gândurile şi rugăciunile. Rugăciunea noastră în vreme de propăşire şi bucurie e ca un capital duhovnicesc care ne foloseşte la vreme de nevoie şi suferinţă mai mult ca rugăciunea de o clipă făcută când vin zilele de restrişte. Pace ţie de la Domnul!

Sfântul Nicolae Velimirovici

SURSA

Parintele Calistrat „Dacă tu ca ortodox care ai Legea, o calci și mergi nepăsător prin patimi”

Dacă tu ca ortodox care ai Legea, o calci și mergi nepăsător prin patimi, de ce nu dai o șansă și celui de alt neam, să vină să-L cunoscă pe Dumnezeu?
Datoria mea ca ortodox, este să arăt Strălucirea învățăturii Ortodoxe și Superioritatea ei, deasupra celorlalte învățături. Nu să tragi cu praștia sau cu vorbe grele în cei de altă religie. Nu asta înseamnă să-ți aperi credința!
Credința o mărturisești prin fapte! Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae, au făcut minuni când au mărturisit credința! Nu te trezești spunând:” Așa au zis Sfinții Părinți!”
Vă rugăm domnilor, în modul academic și în studiul academic, se cer câteva elemente de bază: opera, pagina, autorul, ediția și titlul operei! Și apoi argumentezi! Pentru că toți au auzit de Sfinții Părinți, dar nu toți au citit vreo carte de specialitate chiar scrisă de un sfânt! Și asta ca să vedeți ce spune într-o carte de specialitate un sfânt părinte și cum se dezbate o temă despre Dumnezeu, cu mintea deschisă la Dumnezeu! Pentru că Sfinții Părinți n-au aruncat cu vorbe, n-au jignit și n-au împroșcat niciodată pe nimeni. Dar în momentul în care tu nu știi bine Crezul sau învățătura de Credință Ortodoxă, nu poți să vii să te dai mai mare și mai cunoscător ca un Sinod sau mai mare ca episcopii care ți-au pus mâna în cap și de la care ai primit Duhul Sfânt… și datorită lor, faci Sfânta Liturghie!
Pentru că atunci când cei de altă credință sau cei de alt neam, văd atitudinea ta în biserică, față de episcopul tău, știi ce vor spune? „Pentru ce să merg eu la ei la credință, când ei și pe cel mai înalt, de la care primesc Duhul Sfant, îl terfelesc?”
Nu se face așa! Înainte de a face polemică și gălăgie, trebuie să avem o atitudine ortodoxă și să învățăm să facem minuni! Iată modul de a veni la Adevăr!
Daca tu faci asemenea „Atunci Petru i-a zis:”Argint și aur n-am; dar ce am îti dau :în Numele lui Iisus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” ( Fapte 3,6 ) și ăla se face sănătos, zece sate vor trece la Creștinism, indiferent de ce religie au!
Dar în momentul în care, te mînânci ca o haită de tigrii la care ai aruncat un cadavru, și te muști unii cu alții, te bârfești și vorbești de rău.. pentru ce să vină un păgân la Ortodoxie? Ce sa vadă? Dușmănia, răutatea, orgoliu, vanitatea și ambiția ta? Chipul de a-l aduce pe om la Adevăr, este chipul blândeții! „Eu te îndemn deci stăruitor în faţa lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii şi morţii, la arătarea Lui şi în împărăţia Lui; propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura. Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”( II Timotei 4,1-4)

 

 

Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu luxul.. ci nesimțirea față de Dumnezeu

Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu băutura, nu luxul.. ci nesimțirea ta personală, față de Dumnezeu care ți le-a dat pe toate și nu știi să-i mulțumești…

Când lumina din noi devine întuneric este tocmai lipsa de cunoaștere a bunătății creatorului și a înțelepciunii față de darurile primite și dorința că noi putem face mai mult decât Dumnezeu! Și avem aceste modificări genetice și acești mutanți genetici de care se tot vorbește în revistele de știință. Aceste războaie biologice duse în laboratoare. Și vedem că cele mai sofisticate descoperiri, sunt nimic în fata genei puse de Dumnezeu din poruncă, cum această genă de 7000 de ani îndeplinește aceeași misiune. 

Același lucru îl vrea Dumnezeu de la om. Când spune: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui!” Iar aici veti spune: Pai cum parinte, nu vedeti ce este in jur? Cum poți să fii numai cu Dumnezeu? Simplu! Tot Mântuitorul a spus: „Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.” Ce înseamnă asta? Noi am tâlcuit, bancul popular și l-am adaptat după Scriptură: „Fă-te prieten cu dracul până ce treci puntea!” Dar nu are nici o legătură! Aici trebuie să-ți aduci aminte de Iov care era putred de bogat și care a spus:”Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului.” Și „Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a părut Domnului așa a făcut ! Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac !” Și toate intră în aceste cuvinte:”Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.” De aici ne dăm seama că tot ce este în jurul nostru ne este folositor atunci când îndumnezeim. De aceea se sfințește casa, fântâna, încrucișarea de drumuri printr-o troița (pentru că se spune de dracul din răspântii care fuge de cruce) de aceea se pune cruce în stână, pe casă, la gât.. și aceea e casa sufletului. Și făcând toate lucrurile acestea, ești plăcut lui Dumnezeu și nu mai ești robit pământului.

Grija vieții m-a scos din rai! Spun Sfinții Părinți, este o înșelăciune această lume care umblă în întuneric. Despre marele înțelept Diogene din Sinope, se spunea povestioare care circulau pe seama lui. „Într-una din zile, putea fi văzut umblând prin Atena cu un felinar aprins în mână, strigând: „Caut un Om”. Omul, în sensul Ideilor platoniciene, nu poate fi găsit, există doar diverși oameni concreți. în perioada postsocratică(„Micii socratici”) „Nu! Eu umblu în întuneric!” Deci vă dați seama? Deci noi trebuie să realizăm această întunecare a lăuntrului nostru, și ce frumos se cântă în Postul cel mare..”Cămara Ta, Mântuitorul meu, O văd împodobită, Și îmbrăcăminte nu am Ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de Lumina, Și mă mântuiește!” Aceasta este Mamona care nu trebuie sa ne stăpânească și pe care noi trebuie să-l folosim. Și să știți.. să vă iasă din mentalitate: Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu băutura, nu luxul.. ci nesimțirea ta personală, față de Dumnezeu care ți le-a dat pe toate și nu știi să-i mulțumești…

pr-calistrat-590x359

SURSA

Părintele Cleopa, despre grija cea mai mare de Anul Nou


Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viața, să luăm aminte, cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpânește cine știe de când și să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greșelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toți, să începem anul nou cu inima curată și cu credință în Dumnezeu. Să nu începem la crâșmă, cu beție, cu fluiere, cu câte și mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul!

Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului. Iată cum știu oamenii să mulțumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viață! Dar vine moartea la om şi-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai avea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ţi-o veni ceasul, te ia şi te duce. Ai vrea să te rogi: „Doamne, mai dă-mi un minut!” Dar nu-ţi mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ţi-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepţi, să te pocăieşti, să plângi, să te rogi! Ţi-a dat atâţia ani de viaţă şi n-ai avut nici o grijă. Şi atunci vei vedea că nu mai este pocăinţă în timpul morţii.

Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun şi să-I mulţumim că ne-a ajutat cu mila şi cu îndurarea Lui să trecem iarăşi 365 de zile şi să ajungem până azi.

Toţi trebuie să mulţumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viaţa şi fiinţele şi toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!

Aşteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni!  Nu pot scăpa nici împărații. Unde sunt împărăţiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împărații de care se cutremura lumea? Unde sunt cetăţile? Unde sunt oraşele? Unde-i oraşul Pompei şi unde este Cartagina şi oraşele vechi care s-au dărâmat de cutremur?

Unde sunt cetăţile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învățați? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru şi ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ și pulbere s-au făcut. Aşa-i dreptatea lui Dumnezeu şi vai de noi și de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpăraţi vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16). Vom cere să mai trăim un minut și n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viaţa aceasta şi ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! (…)

Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulțumim Preasfintei Treimi și Maicii Domnului, care mijlocește pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun și să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Amin!

SURSA