Video

Să ai Inimă de Mamă către Aproapele! Să ai către tine, Inimă de Judecător

„Să ai Inimă de Mamă către Aproapele! Să ai către tine, Inimă de Judecător şi Minte Sănătoasă către Dumnezeu, să ştii că El te poate iubi şi că te poate ierta. Dar faţă de aproapele, să nu fii mai aspru ca Dumnezeu! La mânie trebuie să fii iute ca melcul şi la iertare iute ca peştele…”
În aceasta constă Taina Ortodoxiei!
„Porunca nouă vă las vouă, să vă iubiţi unul pe altul aşa cum v-am iubit Eu pe voi, pentru că întru acesta să cunoscă oamenii că sunteţi ucenicii mei.”
Spune Sf Scriptură „Să nu spui răului Rău şi Binelui Bine!
Adică cel ce stă să ia aminte să nu cadă, iar cel ce cade, să ia aminte să se ridice! Pentru că ridicarea este o Stare Îngerească, şederea în păcat este o Stare Demonică dar Căderea şi Ridicarea este omenească!
Dacă oamenii ar musti de iubire, Dumnezeu s-ar revărasa în orice clipă, dar oamenii mustesc de invidie de răutate şi de egoism.

Campania „Spune DA! Sustine donarea de organe”

 

Campania „Spune DA! Sustine donarea de organe”, ajunsa la editia a IX – a avenit, ca in fiecare an, cu o serie de noutati, dintre care cea mai importanta a fostimplicarea, prin intermediul camerelor zonale ale notarilor publici, acestei categorii profesionale, in comunicarile facute in cadrul Campaniei. Notarul public este cel in fata caruia de da declaratia de inscriere in Registrul National al Donatorilor, el fiind si cel care face toate inregistrarile si modificarile in acest Registru.

Pe langa aprecierile laudative la adresa echipei de campanie facute de oficialitatile prezente si publicul contactat, s-au desprins si o serie de concluzii, anume:
– necesitatea si dorinta de informare a cetatenilor despre particularitatile activitatii de transplant cu privire la:caracterul legal, demersurile ce trebuiesc intreprinse in vederea inscrieirii in Registrul National al Donatorilor de Organe, viata pacientului cu transplant, siguranta respectarii de catre institutiile de sanatate a consimtamantului dat, implicarea medicului de familie in informarea pacientilor etc.;
– siguranta si increderea populatiei in mesajul transmis de catre noi, pentru ca suntem cei care am trecut prin astfel de proceduri;
– continuitatea si diversificarea formelor de informare in asa fel incat sa fie accesibile de toate categoriile de cetateni;
– cresterea gradului de implicare a notarilor publici in informarea populatiei cu privire la oportunitatile legale pe linia donarii de organe;
– cresterea perioadei de campanie din fiecare oras pentru a putea informa un numar cat mai mare de cetateni.

O particularitate a campaniei din acest an a constituit-o informarea realizata in randul populatiei tinere – elevi si studenti – dar si a medicilor, actiuni care s-au desfasurat „la ei acasa”, adica in scoli, universitati, spitale. Intr-un astfel de cadru, prin cursivitatea informatiilor transmise si a dezbaterilor interactive provocate, s-a reusit atingerea scopului propus, acela ca decizina privind acceptul/refuzul donarii sa fie bine documentata.

Mai mult, unele cadre medicale au decis sa mearga sa se inscrie in Registrul National al Donatorilor de Organe, iar elevi au declarat ca vor duce mesajul nostru in randul prietenilor, cunostintelor, membrilor de familie si ca, la randul lor, cand vor deveni majori, se vor inscrie in Registrul National al Donatorilor de organe. Multi dintre elevi si-au manifestat interesul de a devenii voluntari ai ATR implicandu-se alaturi de membrii si actualii voluntari in sustinerea acestei cauze.

Receptivitatea si interesul manifestat de oficialitatile locale cu privire la importanta acestei campanii de informare a asociatiei s-a materializat in incheierea unui parteneriat de lucru si sprijin financiar cu Primaria Munincipiului Rm. Valcea, pentru continuarea acestei campanii la nivelul intregului judet.

De punctat alaturarea la cauza ATR de promovare a transplantului si donarii de organe, a unui club de motociclisti din Campina, suportul acestora fiind de foarte mare impact la public.

Localitatile „vizitate”: Campina (Prahova), Pitesti (Arges), Rm. Valcea si Horezu (Valcea), Lehliu Gara (Calarasi)

Membrii echipei de campanie, care merita toata aprecierea: Gh. Tache (presedinte ATR), Eliza Coman, Adriana Dumitrache, Alexandra Mirea, Raisa Nicoleta Arsenica, Anca Leonescu, George Pavel, George Radu, Corneliu Padurariu, Ion Bajan, Laurentiu Ruset, Sorin Feroiu, Sorin Floarea.

Toate activitatile din Campania „Spune DA! Sustine donarea de organe.”, au fost posibile cu sprijinul sponsorilor locali, care au sustinut activitatile in localitatile lor si a celor care au sustinut ingtreaga editie a Campaniei: SC Astellas Romania, SC Roche Romania.

http://www.e-transplant.ro

Dependența amoroasă – cum o vindecăm?

Pentru a nu cădea într-o (nouă) dependență, ci a iubi cu adevărat, omul trebuie să înceteze a fi dependent. Cauzele dependenței de tot felul se află în copilărie.

Pentru a nu cădea într-o (nouă) dependență, ci a iubi cu adevărat, omul trebuie să înceteze a fi dependent. Cauzele dependenței de tot felul (amoroasă, alcoolică, narcotică, ludică, de mâncare, etc.) se află în copilărie. Puțini părinți au fost atât de înțelepți, încât să le dea odraslelor, în copilărie, măsura necesară de dragoste, de grijă, de acceptare, de libertate și control.

Cel mai adesea, dragostea nu a fost suficientă, nici libertatea – în schimb, controlul a fost excesiv. De aceea, cei mai mulți dintre noi suntem mai mult sau mai puțin dependenți de relațiile noastre, chiar fără să ne dăm seama. Problema se manifestă atunci când gradul de dependență este mare, când celălalt începe să ocupe tot spațiul vieții noastre, când are loc renunțarea la sine. Aceasta produce suferință.

Nu putem să schimbăm copilăria, însă putem, conștientizându-ne problemele, să depunem eforturi încununate de reușită, pentru a ne îmbunătăți semnificativ viața, relațiile cu oamenii apropiați.

(Dmitry Semenik, Dragostea adevărată. Taina dragostei înainte și după căsătorie, Editura Sophia, București 2012, p. 153)

SURSA

Cel mai bun…este cel care te iubeste

Cel mai bun...este cel care te iubeste

Referitor la idealurile noastre, la asteptarile pe care le avem de la noi, in primul rand, apoi de la ceilalti, fiecare dintre noi isi formuleaza foarte clar obiectivele, intentiile si pretentiile de la viata.

Un orizont de asteptare se contureaza pentru fiecare atat in ce priveste relatia sa cu Dumnezeu, cu Biserica, dar si legat de aspecte ce tin de alte capitole: profesie, dragoste, viata sociala, anume relatiile cu semenii nostri, cu prietenii si apoi cu cei din familie…

Insa de prea multe ori, raportul intre ceea ce dorim si ceea ce facem pentru a obtine, nu este unul just.

Ori vrem ceva ce nu ni se cuvine, ori vrem prea mult si prea repede, ori dorim ceea ce nu ni se potriveste, ori nu depunem efortul necesar pentru atingerea telurilor, ori n-a venit timpul implinirii unui lucru dorit sau nu e inca vremea rasplatirii…

Din aceasta enumerare de cauze le excludem pe acelea cand suntem impiedicati de altii, care doresc sa faca acelasi lucru ca si noi sau care nu doresc ca noi sa facem acel lucru sau mai grav, cand nu vor sa mai faca nimic, blocandu-ne si pe noi datorita unei cuplari nefericite la un proiect comun sau din pricina unei coeziuni deraiate atunci cand se lucreaza „in echipa”, dar sunt interese sau opinii diferite.

Oricare dintre aceste situatii, dar si altele, ne trimit direct spre esec, apoi ne lamentam de nereusitele noastre. Foarte des facem alegeri nepotrivite purtati de simturi sau doar de minte ori numai de inima si astfel, intr-un mod dizarmonic, incercam sa reglam actiunile noastre ulterioare cu „penitente” sau prin eliberarea unor „agresivitati” ce se nasc din frustrari si complexe.

Tristetea, nemultumirea si frustrarile – spun Parintii Bisericii – se nasc dintr-un decalaj intre mijloacele de care dispunem si scopurile care ni le propunem, dintr-o inadecvare intre ceea ce vrem si ceea ce putem obtine cu adevarat de la noi si de la viata.

Aceasta disfunctie electiva se intampla pentru ca, ravnim la prea multe lucruri din lumea aceasta, uitand sa adunam „comori in cer” si in sufletele noastre, pe care nu le mai poate rapi sau strica nimeni si nimic, „nici furul, nici molia, nici rugina…” (Luca 12,33).

O alegere nepotrivita, mi-a fost mai demult relatata de o doamna profesoara. Era vorba despre cum a venit la ea o eleva, care cauta un meditator, dupa ce mai fusese si pe la alti profesori mai eruditi si mai vestiti de prin cetate. Unul facea pregatire cu 4-5 elevi odata, altul era autor de manuale. Personalitati locale, vedete…

Nici unul nu reusise sa deschida mintea acelui copil spre a intelege din tainele materiei respective.

Povestea copila…”Nu o interesa cat de putine stim noi, ci voia sa ne arate cat de multe stie ea. Aveam impresia ca vorbeste in fata oglinzii si spune la un moment dat: O cat de desteapta sunt, o cat de multe stiu…Si atunci m-am hotarat sa schimb meditatorul si am plecat la o alta profesoara, care m-a ajutat sa inteleg si eu disciplina predata. Avea rabdare, imi explica totul, simplu si la obiect, fara adaos si fara lipsa…”

Alte alegeri nepotrivite, de asemenea, le fac tinerii si cand isi aleg prietenii…pe urma dezamagiri…

Mai tarziu isi aleg gresit sotia, respectiv partenerul de viata…apoi certuri, neintelegeri,divorturi

Multi, prea multi umbla cu sabloanele dupa ei, cu tipare, robiti de prejudecati, inselati de aparente, iar daca nu se potrivesc candidatii cu prototipurile lor, cauta, cauta si iar cauta…apoi dezamagiri…

La fel si cu scoala…alearga toti dupa cei mai vestiti profesori, este o adevarata isterie si cu alegerea scolilor…Este o invazie spre „pomii laudati”, mai ceva ca intr-o zi de promotii la un supermarket…Cohorte de oameni, manati de instinct se indreapta compact ca si gazulitele spre sursa de lumina…

Tot mai multi ramanem surzi la indemnul apostolic: „Neprivind noi numai la cele ce se vad, ci si la cele care nu se vad…”(II Corinteni 4,18). Cele care nu se vad sunt elementele substantiale, caracterul, inima omului, sufletul sau…

Tot asa se intampla si cu alegerea duhovnicului…toti se duc cu sacul la pomul laudat…

Un om este bun fiind aproapele tau, daca are timp si de tine si te ajuta la nevoie, daca iti asculta pasul si nu te judeca, daca nu te priveste de sus, daca plange cu tine si daca se bucura cu tine, in tot cazul si necazul…ca un prieten, ca un frate.

Vazand rezultatele, pe urma analizand consecintele acestor adeziuni colective si dezamagirile ulterioare ale multora, ce survin unor alegeri nepotrivite, intrucat spiritul de turma functioneaza in toate privintele si la aproape toate capitolele, am ajuns la cateva concluzii, pe care le voi enunta foarte simplu si categoric:

Cel mai bun prieten este… prietenul care te iubeste „nu numai cu vorba , ci si cu fapta si adevarul”…

Cea mai buna sotie este… sotia care te iubeste si la bine si la rau, o viata intreaga si dincolo de moarte…

Cel mai bun duhovnic este…duhovnicul care te iubeste si caruia ii pasa de turma…

Cel mai bun dumnezeu este … Dumnezeul care te iubeste aratandu-ti mereu Calea…

Deci, cel mai bun din orice categorie …este cel care te iubeste, nu cel care-ti place tie si pe care ti l-ai dori, ci acela care-ti spune adevarul si caruia ii pasa de viata ta, care are rabdare cu tine si care te odihneste, care te ingrijeste, te mangaie si te incurajeaza si care este intotdeauna alaturi de tine cand ai nevoie de el…

Pr. Alin-Cristian Preotu

SURSA

Legarea cununiilor

Legarea cununiilor

Cununiile legate reprezinta un motiv amintit de unii dintre cei care nu reusesc sa se casatoreasca, ori care intampina mari greutati in aceasta directie. Astfel, cand trece multa vreme fara a gasi un prieten/prietena, cand trec anii si tot degeaba, cand apare o neliniste puternica in momentul cererii in casatorie, cand se hotaraste anularea casatoriei chiar in ziua programata sau cand apar alte schimbari emotionale neasteptate, unii trag concluzia: „Am cununiile legate!”

Ce se pierde din vedere, mai ales in cazul celor care ajung la concluzia amintita, este faptul ca exista multe alte cauze pentru care o casatorie dorita intarzie sa aiba loc, precum existenta unor pretentii inchipuite si a unor asteptari idealiste, savarsirea unor pacate mari, ocolirea spovedaniei, ori blestemul de orice fel al parintilor, rostit in mod contient sau nu. Astfel, ceea ce se intelege prin „legarea cununiilor” nu trebuie pus numai in legatura cu vrajile si farmecele facute de vrajitoare, ci trebuie avuta in vederea mai intai o viata crestina, spovedania generala a tuturor pacatelor si dezlegarea de vreun posibil blestem.

Precum exista diavoli si vrajitoare, tot asa exista si vraji, farmece si blesteme. Precum sunt rele toate lucrarile diavolesti, tot asa sunt rele si toate lucrarile vrajitoresti. Indiferent daca este numita „alba” sau „neagra”, magia este de un singur fel, diavoleasca. Pentru aceasta, daca un om ajunge legat de diavol, niciodata acela nu va dobandi izbavire de la vrajitoare, adica tot de la acela care l-a legat (de la diavol). Si chiar daca si-ar retrage diavolul o lucrare necurata, el nu ar face-o daca nu ar fi convins ca omul respectiv va ramane tot al lui si dupa aceea. Astfel, numai preotii lui Dumnezeu pot ajuta pe cei aflati in necaz.

„Legarea cununiilor” prin pacatele personale

Spre a-l pierde pe om, diavolul lucreaza atat din afara (vraji), cat si din interior (pacate personale). Pentru a nu ajunge sub influenta duhurilor necurate, omul trebuie sa se pazeasca mai ales de acele lucruri care ii stau in putere, adica de pacatele personale. Cat despre lucrarile diavolului cele din afara (vraji), omul are la indemana armele cele duhovnicesti ale Bisericii (duhovnici cu experienta, molitfe, rugaciuni de dezlegare, lucruri sfintite etc).

Cand omul nu-L cunoaste pe Dumnezeu, nici nu-i slujeste Lui, lucrarile necurate ale diavolului au sanse mai mari sa ii tulbure viata, nici atunci insa fara ingaduinta lui Dumnezeu. Indiferent de cat de inselat sau de cazut ar ajunge omul, Dumnezeu il asteapta oricand, ca pe fiul cel risipitor, caci El nu doreste moartea pacatosului, ci intoarcerea lui, spre a-L face viu.

Unii oameni sunt convinsi ca raul din viata lor (boli, suferinte, nereusite, pierderi, intarzierea casatoriei) se datoreaza numai vrajilor si blestemelor, iar nu, in mare masura, si pacatelor personale. Pentru aceasta, desi Biserica nu a negat niciodata puterea blestemelor si a vrajilor, drept pentru care a si randuit acele rugaciuni speciale care cer dezlegarea de farmece, vraji si blesteme, ea i-a indemnat pe oameni mai ales la o viata curata, la ferirea de patimi, la pocainta si la Impartasanie.

Parintele Ilarion Argatu spune ca multi nu se pot casatori deoarece sunt inrobiti de patima desfranarii. Pacatele trupesti savarsite in afara casatoriei ii aseaza pe cei care le-au facut sub influenta diavolului, care uraste Casatoria si familia. Duhurile necurate il leaga pe om cu desfranari trupesti pentru a nu se casatori, fie din egoism, fie din nepasare, fie din teama etc. Mai apoi, chiar daca isi doresc sa se casatoreasca, ei intampina mari greutati, fie din dragostea lui Dumnezeu pentru ei, care doreste ca acestia sa intre in casatorie curatiti prin pocainta, fie din mila lui Dumnezeu fata de ceilalti, care ar putea ajunge alaturi de acestia, in familie.

„Legarea cununiilor” prin blestemul parintilor

Blestemul este o invocare a lui Dumnezeu pentru a face dreptate in cazul unei nedreptati si a-l pedepsi pe cel vinovat. Daca binecuvantarile atrag mila si ajutorul lui Dumnezeu, blestemele poarta cu ele mania si pedeapsa Lui. Cele mai puternice blesteme sunt cele rostite de parinti (mama, tata), de preoti si de arhierei. Despre blestemul de mama gasim scris inca din vechime: „Binecuvantarea tatalui intareste casele fiilor, iar blestemul mamei le darama pana in temelie” (Sirah 3, 1-15).

Cand un om nedreptatit striga dupa dreptate, blestemand, el poate fi auzit de Dumnezeu, insa nu in mod automat, caci omul nu judeca intotdeauna drept. In rostirea unui blestem intervine adesea egoismul, care cere razbunare, rautatea, care nu accepta iertarea, sau interesul personal, care intuneca adevarata judecata a lucrurilor. Astfel, nu orice blestem se indeplineste, iar mai ales atunci cand el este rostit din rautate.

Cand sunt rostite, blestemele se prind mai ales asupra celor pacatosi, care aduc suferinta si greutate celor de langa ei, parintilor, rudelor sau strainilor. Cand vorbeste despre Judecata de Apoi, referindu-se la cei care nu au implinit Legea cea Noua a iubirii, Mantuitorul spune: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui” (Matei 25, 41).

Orice blestem aduce cu sine o legatura din cauza careia, unii nu se mantuiesc, iar altora le vin necazuri multe. Indiferent cum sunt rostite, blestemele nu se dezleaga decat prin Spovedanie, iertare si rugaciunile de dezlegare de blestem, pe care le citeste preotul-duhovnic sau episcopul. In rugaciunile de la slujba inmormantarii, cerand iertarea pacatelor celui adormit, preotii cer si dezlegarea de posibilele blesteme necunoscute.

„Legarea cununiilor” prin vraji

Despre „legarea cununiilor”, ca lucrare diavoleasca, parintele Ilarion Argatu spune: „Legarea cununiei o fac vrajitorii, fermecatorii si oamenii cei rai. Unii din invidie, altii din razbunare, iar altii fara motiv, doar din placerea de a face rau, alearga la lucrul cel necurat si mananca viata cea buna a tinerilor. Unii iau semne de la tineri, le pun semne, arunca apa de la vrajitori in fata lor, altii lucreaza cu semne de la morti: cu piedica de la mort, capete de lumanari culese de pe morminte, cu tarana de pe morminte, cu apa cu care a fost spalat mortul, cu semne luate de la mort si zic: „Sa nu-i placa, sa nu-i trebuiasca, ori lui, ori ei. Asa cum place mortul la lume, asa sa-l placa pe acesta cine se va uita la el. Cand se va scula mortul acesta, atunci sa se casatoreasca acela.”

Daca in viata omului apar anumite lucruri care nu pot fi intelese, precum intarzierea unei casatorii dorite, acesta este dator sa mediteze profund la toate cauzele posibile, iar mai apoi sa mearga la preotul duhovnic, spre a cere ajutor. Daca, pentru „dezlegarea cununiilor”, unii alearga la preoti, iar altii la vrajitori, acest lucru arata in cine isi pune fiecare nadejdea si credinta. Cand sunt cu adevarat lucrari vrajitoresti, trebuie stiut faptul ca diavolul nu se alunga niciodata de unul singur.

Acelasi parinte mai spune: „Cei ce alearga la preot pentru dezlegarea de cununie si asculta de preot, dobandesc nu numai dezlegarea de cununie si soarta cea buna in viata, ci si plata mucenicului si mantuire. Cei ce alearga la vrajitori pentru a se dezlega de vraji, acestia se leaga si mai tare, chiar daca li se pare ca au reusit, s-au dezlegat si au rezolvat problema pe care o aveau. Intotdeauna cand alergi la vrajitori pentru a scapa de boala care ti-a venit prin vraji, pentru a scapa de descantece, ori pentru a te dezlega de farmece si descantece, iti pierzi sufletul. Diavolul nu te ajuta niciodata fara sa aiba ceva de castigat. Bunul cel mai de pret pentru el este sufletul tau. Deci, pe diavolul care ti-a adus necazul, in loc sa-l alungi si sa-i faci fara putere facerile lui de rau, te duci la el sa-l rogi sa-ti ia necazul pe care ti l-a dat. Pentru ca ai alergat la el si l-ai rugat, diavolul iti ia necazul dar, pentru aceasta, it ia si sufletul. Rugamintea ta fata de diavol, la sfarsitul vietii tale, va fi ca un contract al lui pentru sufletul tau, pentru care nu vor putea ingerii sa te apere.”

Tot parintele Ilarion mai spune: „In unele cazuri, se dezleaga usor, iar in altele, foarte greu. Primul lucru pe care trebuie sa-l faca oricine, indiferent de gravitatea situatiei, este post o saptamana, dupa care spovedanie generala, adica marturisirea tuturor pacatelor, de la varsta de sapte ani, Sfanta Impartasanie si Taina Sfantului Maslu. Prin aceste Sfinte Taine te intaresti cu harul lui Dumnezeu, har curatitor si intaritor.” Parintele recomanda, mai apoi, ca cel in cauza sa guste zilnic Aghiasma, untdelemn sfintit in Taina Sfantului Maslu, dupa ce face insa patruzeci de metanii.

Atata timp cat omul se pazeste pe sine in mod constant sa nu pacatuiasca, ducand o viata bisericeasca autentica, Dumnezeu il va binecuvanta intru toate. Mai apoi, in momentele mai grele, spovedania generala si rostirea de catre preot a unor rugaciuni speciale de dezlegare si de binecuvantare, reusesc adesea in dobandirea celor dorite. Desi nu exista o rugaciune spreciala pentru „dezlegarea cununiilor”, se pot rosti insa alte rugaciuni de folos, precum cele de dezlegare de toata lucrarea diavoleasca si cele de binecuvantare si de atragere a milei si harului lui Dumnezeu.

Un crestin spovedit si impartasit periodic, avand rugaciune zilnica si dragoste de Dumnezeu, nu are de ce sa se tulbure in momentul intarzierii casatoriei. Acela care isi pune nadejdea in Dumnezeu, a carui putere zdrobeste orice lucrare necurata, nu trebuie sa se mai teama de vraji, ci numai decat de pacatele personale. Astfel, deoarece patimile noastre dau putere diavolului asupra noastra, se cade a ne teme de pacat si a alerga din toata inima spre Domnul, „ca nu cumva, ramanand departe prea multa vreme de impartasirea Lui, sa fim prinsi de lupul cel intelegator”.

Teodor Danalache

SURSA

Unui om care s-a asigurat material și crede că poate trăi fără grijă

Eu mă tem pentru dvs. Îmi scrieţi că v-aţi asigurat pe dvs. şi pe copiii dvs. atât de solid, încât acum puteţi trăi fără grijă. Lipsa dvs. de grijă a izgonit, pare-se, din sufletul dvs. frica de Dumnezeu.

Prin ce v-aţi asigurat? Prin bani? Oare n-aţi auzit în aceste zile cum falimentele neaşteptate ale băncilor fac din milionari cerşetori şi, mai rău, sinucigaşi?

Prin case şi magazine? Oare nu aţi citit despre desele cutremure, care într-o clipă prefac oraşele în maldăre de ruine?

Aţi cumpărat ogoare şi livezi? Oare aţi uitat recentele secete şi inundaţii, şi norii de lăcuste?

Dacă aţi fi citit Evanghelia, aţi fi ţinut minte spusa lui Hristos: „înşelăciuneabogăţiei” (Matei 13, 22). Mă miră că tocmai în aceste zile, când mânia lui Dumnezeu striveşte orice scut pământesc cu care oamenii ar vrea să se apere în afara credinţei în El, Cel Atotputernic, dvs. vă credeţi apăraţi de un scut atât de neputincios cum este bogăţia, mulţimea de pământ. Şi îmi semănaţi mult cu chinezii, care într-un război cu japonezii deschideau umbrele de ploaie deasupra capului ca să se apere de mitralierele inamice.

Pe lângă condamnabila lipsă de grijă care vine din bogăţie, şi care este o urâciune înaintea Domnului, mai simt şi alt rău la dvs.: şi anume că bogăţia dvs. este amestecată cu nedreptate. Asta înseamnă a mânca pâine cu viermi. Vă otrăviţi pe dvs. şi pe copiii dvs.

Ascultaţi ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cei ce se îmbogăţesc prin nedreptate sunt mai sărmani decât nevoiaşii; mai bine este să cerşeşti decât să jefuieşti”.

Istorisirea biblică despre Iov ne dă mărturie că şi un om drept îşi poate pierde într-o singură zi toată bogăţia pământească, darmite unul nedrept. Într-o singură zi şi-a pierdut dreptul Iov toată avuţia şi, pe deasupra, fiii şi fiicele. Şi-a pierdut după aceea şi sănătatea, şi s-a aşezat pe gunoi ca un sărac, plin de răni, şi a început să se tânguiască. Oare nu vă temeţi că vi se poate întâmpla şi dvs. asta? În necazul şi suferinţa sa, evlaviosul Iov şi-a apărat sufletul de deznădejde prin credinţa tare în Domnul; dvs. cu ce-l veţi apăra pe al dvs.? Şi ce vă va putea opri să nu vă sinucideţi, adică la ruina materială să nu adăugaţi şi ruina sufletească? În Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu scrie: cine iubeşte nedreptatea urăşte sufletul său. În singurătate, în ceasurile liniştite ale nopţii, staţi de vorbă cu conştiinţa dvs.: oare chiar iubiţi mai mult nedreptatea decât sufletul dvs.?

Grăbiţi-vă de vă îmbogăţiţi în Dumnezeu, după cuvântul Mântuitorului. Iar a vă îmbogăţi în Dumnezeu înseamnă a vă îmbogăţi cu acea bogăţie pe care Dumnezeu o iubeşte şi care nu-l va părăsi pe om niciodată. Este vorba de bogăţia credinţei şi încrederii în Dumnezeu,  bogăţia milei şi împreună-pătimirii, adevărului şi iubirii frăţeşti.

Cu acest scut veţi apăra viaţa dvs. şi viaţa copiilor dvs. mai sigur decât cu o întreagă împărăţie pământească, de s-ar întinde aceasta de la răsăritul soarelui până la apus…

Dumnezeu să vă lumineze şi să vă binecuvânteze!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 170-172)

SURSA

Când ți-e greu să treci peste necazuri, încearcă aceasta…

Socoteşte că această suferinţă ce-o suferi este după voia lui Dumnezeu (pe care trebuie s-o ai în vedere la începutul oricărei acţiuni, oricărei amărăciuni ce se abate asupra ta; adică, să doreşti ca în orice acţiune şi în orice împrejurare să se facă voia lui Dumnezeu).

De exemplu, de cazi în vreo nenorocire ori în vreo tulburare, iar voinţa ta nu-i în stare s-o suporte, ajut-o cu acestea:

– Consideră că această torturare ce suferi îţi foloseşte s-o înduri, fiindcă-ţi dă prilejul de verificare a răbdării tale şi că acest necaz ți l-ai făcut tu însuți cu mâna ta.

– Dacă nu eşti vinovat cu nimic în această nenorocire, întoarce-ţi gândul la alte privilegii multe şi mari, şi recunoaşte că pentru ele Dumnezeu nu ţi-a dat cele ce-ai cerut. Dumnezeu ţi-a trimis numai o nenorocire temporară, trecătoare, ca să nu fii complet torturat.

– Înţelege, chiar dacă într-adevăr ai făcut mai înainte destulă pocăinţă pentru păcatele tale, prin care ai cinstit slava lui Dumnezeu, consideră totuşi că în Împărăţia Cerurilor nimeni nu poate intra altfel decât prin uşa cea strâmtă a necazurilor şi supărărilor. „Prin multe suferinţe ni se cade nouă să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 14, 22).

– Dă-ţi seama, chiar dacă poţi intra în această Împărăţie pe cale, adică a iubirii de Dumnezeu, totuşi adu-ţi aminte că Fiul lui Dumnezeu, cu toţi prietenii Lui, au intrat într-însa pe calea suferinţelor si a crucii.

– Socoteşte că această suferinţă ce-o suferi este după voia lui Dumnezeu (pe care trebuie s-o ai în vedere la începutul oricărei acţiuni, oricărei amărăciuni ce se abate asupra ta; adică, să doreşti ca în orice acţiune şi în orice împrejurare să se facă voia lui Dumnezeu).

Deci, răspunde tot ca şi El acestei mari iubiri ce-o are pentru tine, şi luptă cu mulţumiri şi binecuvântări.

Făcând astfel, mi se pare că primeşti cu bucurie orice cruce, iubeşti, chiar în nenorocirile cele mai mari si orice lucru amărât îţi va părea dulce şi orice lucru nelalocul lui îţi va părea ordonat şi aşezat după legea cea mai perfectă.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 45-46)

SURSA

Iertarea și suportarea celorlalți

Măi dragă, Eu îl iubesc și pe acela așa cum e. Dă-te de partea Mea, ca să-l iubești și tu. Eu îl iubesc așa cum este.

Bunăoară, dacă se găsește cineva în situația să dușmănească pe cineva, se găsește în situația să-l judece, pentru că este într-adevăr incorect și nu se așează deloc. Deci, îți este incomod și ție și celorlalți. Dar dacă ar zice omul așa, ar sta de vorbă cu Dumnezeu: „Măi dragă, Eu îl iubesc și pe acela așa cum e. Dă-te de partea Mea, ca să-l iubești și tu. Eu îl iubesc așa cum este. Căci de aceea îl țin în viață. Dă-te de partea Mea și lasă, nu-l mai dușmăni; Eu sunt Dumnezeu și tot Eu te țin și pe tine. Tu câte greșeli faci și ți le trec cu vederea?” Acest dialog intim, cu smerenie să se facă, și tu ești asigurat. Și răsare cu orice chip iubirea, fără de care nu se poate face nimic, chiar dacă ai da munții la o parte; chiar dacă ți-ai sfâșia trupul să ardă pentru Hristos.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 8-9)

SURSA

Înmulțirea dragostei

Dragostea, ca să se înmulţească, trebuie să o dăruieşti. Vei primi dragoste potrivit cu dragostea pe care o vei dărui. Dacă nu dăruieşti dragoste, nu vei primi dragoste.

Dragostea, ca să se înmulţească, trebuie să o dăruieşti. Însă cel care nu dă chiar şi puţina dragoste pe care o are, seamănă cu cel care are un pumn de sămânţă, dar o păstrează şi nu o seamănă. Acesta este robul cel viclean, care a ascuns talantul.

Vei primi dragoste potrivit cu dragostea pe care o vei dărui. Dacă nu dăruieşti dragoste, nu vei primi dragoste. Vezi, mama dăruieşte continuu copiilor ei, dar şi primeşte continuu de la ei, dragostea ei crescând mereu. Însă dacă cerem dragostea celorlalţi numai pentru noi înşine şi vrem ca toţi să ne dea, iar când facem un bine ne gândim la răsplată, atunci nu avem o dragoste preţioasă, ci una ieftină. Atunci ne înstrăinăm de Dumnezeu şi nu primim dragoste nici de la Dumnezeu, nici de la oameni.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 210-211)

SURSA