Video

Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului!

Biserica mustră mamele care sfătuiesc la avort! Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului! M-a întrebat odată un ginecolog:
– Eu ce vina am că fac avortul? Şi i-am zis:
– Ai vină, pentru ca eşti copărtaș! Ginecologia nu este pentru uciderea de prunci şi ca să te îmbogăţeşti! Dar în primul rând este conştiinţa memei care vine acolo şi-l ucide! Şi în momentul de faţă, sigur ca va veni cineva care va zice:
„În calitate de călugar, ce uşor vă vine să aruncaţi cu pietre!”
Nu! Nu arunc cu pietre! Fă în aşa fel, dacă ai frică de Dumnezeu şi conştiinţa în tine, să nu ajungi până în faza avortului! Există acest lucru inuman care este detestat şi de animale! Căci animalele nu-şi omoară puii! Nu te pune în postura de a fi mai jos ca ele şi vei fi o mamă ortodoxă. Căci aşa vei veni şi vei spune că ai căzut în păcatul necurăţiei prin paza de copii. Dar nu ai venit să spui înaintea duhovnicului că ai ucis prunci fără părere de rău! Şi vei zice aşa: M-am înfrânat părinte cât am putut şi eu şi soţul, ne-am ferit să dormim împreună şi n-am vizionat filme imorale.
E firesc când pui doi tineri frumoşi unul lângă altul care se uită la filme din astea… ar fi o nebunie să nu treacă la raporturi sexuale când ei s-au aprins ca doua făclii muiate în motorină. Deci mi se pare normal şi firesc, nu judec! Şi văd păcatul cum se săvârşeşte prin nestăpânirea firii. Dar dacă ştii că firea arde, de ce o arunci în foc?Pazeşte-o, controleaz-o, educ-o, stăpâneşte-o şi caută prilejul de a nu mai păcătui. Şi cu cât vei păcătui mai puţin, cu atât mai bine.
Şi avortul.. una este să faci un avort sfătuit de medic, constrâns din cauze medicale, deci nu vei da răspuns de aceeaşi osândă ca atunci când te destrăbălezi în plăcere şi spui: A, înca unul, dă-l afară că nu avem casă! A, încă unul, dă-l afară că nu avem serviciu! A, încă unul, dă-l afară că nu ne-am căsătorit şi nu avem maşină!

Înmulțirea dragostei

Dragostea, ca să se înmulţească, trebuie să o dăruieşti. Vei primi dragoste potrivit cu dragostea pe care o vei dărui. Dacă nu dăruieşti dragoste, nu vei primi dragoste.

Dragostea, ca să se înmulţească, trebuie să o dăruieşti. Însă cel care nu dă chiar şi puţina dragoste pe care o are, seamănă cu cel care are un pumn de sămânţă, dar o păstrează şi nu o seamănă. Acesta este robul cel viclean, care a ascuns talantul.

Vei primi dragoste potrivit cu dragostea pe care o vei dărui. Dacă nu dăruieşti dragoste, nu vei primi dragoste. Vezi, mama dăruieşte continuu copiilor ei, dar şi primeşte continuu de la ei, dragostea ei crescând mereu. Însă dacă cerem dragostea celorlalţi numai pentru noi înşine şi vrem ca toţi să ne dea, iar când facem un bine ne gândim la răsplată, atunci nu avem o dragoste preţioasă, ci una ieftină. Atunci ne înstrăinăm de Dumnezeu şi nu primim dragoste nici de la Dumnezeu, nici de la oameni.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 210-211)

SURSA

Fiecare om care ne vine în faţă este un candidat la iubirea noastră…

Pentru clipa în care ne întâlnim cu el, pentru totdeauna, omul de lângă noi este omul cel mai însemnat, este aproapele nostru şi fiind aproapele nostru trebuie să fim preocupaţi pentru binele lui.

 Cât priveşte raportarea la Dumnezeu, la oameni şi la noi înşine, în Mântuirea păcătoşilor se spune: “Faţă de Dumnezeu să avem inimă de fiu, faţă de aproapele să avem inimă de mamă şi faţă de noi înşine inimă de judecător”. Aş zice eu mai bine: minte de judecător.

Fiecare om care ne vine în faţă este un candidat la iubirea noastră. Pentru clipa în care ne întâlnim cu el, pentru totdeauna, omul de lângă noi este omul cel mai însemnat, este aproapele nostru şi fiind aproapele nostru trebuie să fim preocupaţi pentru binele lui.

Un părinte de la noi de la mănăstire zicea: “Dragă, pe om dacă-l iei de bun, bun îl găseşti, şi dacă-l iei de rău, tot pe acela, şi rău îl găseşti”.

În Pateric se spune că un boier i-a dat unui sărac o haină, şi săracul a luat haina şi a vândut-o şi a băut-o. Şi atunci omul era îngrijorat: “Uite, eu i-am dat-o să se îmbrace şi el a vândut-o şi a băut-o”, şi era nemulţumit şi noaptea a avut un vis în care se făcea că i se arăta Domnul Hristos îmbrăcat cu haina pe care el a dat-o săracului şi L-a întrebat pe binefăcător: “Cunoşti haina aceasta?” Şi el a zis: “Da, Doamne, o cunosc, a mea este!” Şi Domnul Hristos a zis: “Nu te întrista, Eu o port”.

Ei, conştiinţa aceasta vrea Domnul Hristos să o formeze în viaţa oamenilor, să avem în consideraţie faptul că ceea ce facem pentru omul de lângă noi, pentru omul care are trebuinţă de ajutorul nostru, facem de fapt pentru Mântuitorul şi ne va fi de folos la Judecata de Apoi.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 12)

SURSA