Video

Să ai Inimă de Mamă către Aproapele! Să ai către tine, Inimă de Judecător

„Să ai Inimă de Mamă către Aproapele! Să ai către tine, Inimă de Judecător şi Minte Sănătoasă către Dumnezeu, să ştii că El te poate iubi şi că te poate ierta. Dar faţă de aproapele, să nu fii mai aspru ca Dumnezeu! La mânie trebuie să fii iute ca melcul şi la iertare iute ca peştele…”
În aceasta constă Taina Ortodoxiei!
„Porunca nouă vă las vouă, să vă iubiţi unul pe altul aşa cum v-am iubit Eu pe voi, pentru că întru acesta să cunoscă oamenii că sunteţi ucenicii mei.”
Spune Sf Scriptură „Să nu spui răului Rău şi Binelui Bine!
Adică cel ce stă să ia aminte să nu cadă, iar cel ce cade, să ia aminte să se ridice! Pentru că ridicarea este o Stare Îngerească, şederea în păcat este o Stare Demonică dar Căderea şi Ridicarea este omenească!
Dacă oamenii ar musti de iubire, Dumnezeu s-ar revărasa în orice clipă, dar oamenii mustesc de invidie de răutate şi de egoism.

Anunțuri

Putem schimba oamenii prin propriul nostru exemplu

Dacă te schimbi pe tine însuţi, devii un exemplu viu pentru persoana pe care vrei să o schimbi.

Maică, atunci când vedem că o persoană greşeşte cu ceva, cum putem să schimbăm acel lucru?

Maica Gavrilia: Este o mare greşeală să credem că putem schimba o persoană prin simpla noastră încercare. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Se poate face prin exemplul propriei tale vieţi. Nu se poate realiza niciodată sau foarte rar prin efort, vorbind, purtând discuţii în contradictoriu şi aşa mai departe. Schimbarea va avea loc atunci când rânduieşte Dumnezeu. Dacă te schimbi pe tine însuţi, devii un exemplu viu pentru persoana pe care vrei să o schimbi, dacă devii idealul său şi aceasta vede că eşti fericit, atunci se va întâmpla. Este foarte bine să ne rugăm pentru cineva, dar nu trebuie să încercăm să schimbăm acea persoană. Schimbarea stă numai în mâna lui Dumnezeu.

El are un plan pentru viaţa fiecăruia. Pentru toţi oamenii. Suntem liberi, dar ceea ce nu ştim este că El ştie ce vom face. Pentru că El ştie totul. Dumnezeu ştie fiecare pas al vieţii noastre până în ultimul moment. Noi nu ştim.

Şi dacă am încerca mai mult să ne unim cu Dumnezeu, atunci nu ar trebui să facem nimic, pentru că am deveni automat un exemplu pentru cei pe care ne-am dori să-i vedem mergând pe Calea Lui. Este firesc totuşi ca tu, atât de tânără şi cu atâta dragoste pe care Dumnezeu a sădit-o în inima ta, să nu poţi înţelege cel puţin la început, să te simţi dezamăgită şi să spui Ce situaţie! Atât de mult efort şi totuşi niciun rezultat!. Dar te-ai gândit vreodată că Dumnezeu spune acelaşi lucru despre noi? Am iertat de atâtea ori, am arătat îndurare de nenumărate ori… Şi totuşi…

Următorul pas ar trebui să fie rugăciunea. Fără a judeca acea persoană.

(Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014, pp. 245-246)

SURSA

Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu luxul.. ci nesimțirea față de Dumnezeu

Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu băutura, nu luxul.. ci nesimțirea ta personală, față de Dumnezeu care ți le-a dat pe toate și nu știi să-i mulțumești…

Când lumina din noi devine întuneric este tocmai lipsa de cunoaștere a bunătății creatorului și a înțelepciunii față de darurile primite și dorința că noi putem face mai mult decât Dumnezeu! Și avem aceste modificări genetice și acești mutanți genetici de care se tot vorbește în revistele de știință. Aceste războaie biologice duse în laboratoare. Și vedem că cele mai sofisticate descoperiri, sunt nimic în fata genei puse de Dumnezeu din poruncă, cum această genă de 7000 de ani îndeplinește aceeași misiune. 

Același lucru îl vrea Dumnezeu de la om. Când spune: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui!” Iar aici veti spune: Pai cum parinte, nu vedeti ce este in jur? Cum poți să fii numai cu Dumnezeu? Simplu! Tot Mântuitorul a spus: „Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.” Ce înseamnă asta? Noi am tâlcuit, bancul popular și l-am adaptat după Scriptură: „Fă-te prieten cu dracul până ce treci puntea!” Dar nu are nici o legătură! Aici trebuie să-ți aduci aminte de Iov care era putred de bogat și care a spus:”Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului.” Și „Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a părut Domnului așa a făcut ! Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac !” Și toate intră în aceste cuvinte:”Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.” De aici ne dăm seama că tot ce este în jurul nostru ne este folositor atunci când îndumnezeim. De aceea se sfințește casa, fântâna, încrucișarea de drumuri printr-o troița (pentru că se spune de dracul din răspântii care fuge de cruce) de aceea se pune cruce în stână, pe casă, la gât.. și aceea e casa sufletului. Și făcând toate lucrurile acestea, ești plăcut lui Dumnezeu și nu mai ești robit pământului.

Grija vieții m-a scos din rai! Spun Sfinții Părinți, este o înșelăciune această lume care umblă în întuneric. Despre marele înțelept Diogene din Sinope, se spunea povestioare care circulau pe seama lui. „Într-una din zile, putea fi văzut umblând prin Atena cu un felinar aprins în mână, strigând: „Caut un Om”. Omul, în sensul Ideilor platoniciene, nu poate fi găsit, există doar diverși oameni concreți. în perioada postsocratică(„Micii socratici”) „Nu! Eu umblu în întuneric!” Deci vă dați seama? Deci noi trebuie să realizăm această întunecare a lăuntrului nostru, și ce frumos se cântă în Postul cel mare..”Cămara Ta, Mântuitorul meu, O văd împodobită, Și îmbrăcăminte nu am Ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de Lumina, Și mă mântuiește!” Aceasta este Mamona care nu trebuie sa ne stăpânească și pe care noi trebuie să-l folosim. Și să știți.. să vă iasă din mentalitate: Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu băutura, nu luxul.. ci nesimțirea ta personală, față de Dumnezeu care ți le-a dat pe toate și nu știi să-i mulțumești…

pr-calistrat-590x359

SURSA

Vindecarea mâniei

„Căci nu foloseşte aşa de mult a-ţi ţine gura în vremea mâniei, ca să nu dai drumul la vorbe furioase, cât foloseşte a-ţi curăţi inima de ţinerea de minte a răului şi a nu învârti în minte gânduri viclene asupra fratelui”.

Mânia, care „ne orbeşte ochii sufletului, nu se câştigă din îndelunga răbdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferirea răului aproapelui de către noi”.

Drept aceea, „cei ce caută desăvârşirea blândeţii sunt datori să pună toată strădania, ca să nu se mânie nu numai asupra oamenilor, dar nici asupra dobitoacelor şi nici asupra lucrurilor neînsufleţite”. Suntem datori „să înfrânăm nu numai mânia cea cu lucrul, ci şi mânia din cuget”: „Căci nu foloseşte aşa de mult a-ţi ţine gura în vremea mâniei, ca să nu dai drumul la vorbe furioase, cât foloseşte a-ţi curăţi inima de ţinerea de minte a răului şi a nu învârti în minte gânduri viclene asupra fratelui”.

În concluzie, „leacul desăvârşit al acestei boli acesta este: să credem că nu ne este iertat să ne stârnim mânia nici pentru pricini drepte, nici pentru pricini nedrepte”. (Sfântul Casian Romanul)

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 335)

SURSA

A petrece o viaţă liniştită

Oare nu socoteşti că lumea îndemnându-te să ceri cinste, bogăţie şi alte asemenea, îţi pricinueşte osteneli si mare necaz; iar Domnul poruncindu-ţi să fii sărac şi lipsit, te scapă de multe primejdii şi tulburări şi petreci viaţă liniştită?

Domnul ne porunceşte să facem lucruri uşoare şi lesnicioase, iar lumea grele şi anevoioase. Dumnezeu porunceşte să iertăm pe vrăjmaşii noştri, iar lumea ne zice să facem izbândă, pentru care cădem în multe primejdii şi suferinţe. Poţi să te veseleşti cu Stăpânul, odihnindu-te, iar tu alegi să fii mai mult cu lumea, chinuindu-te? Slujind lui Dumnezeu, câştigi două foloase; iar slujind lumii, ai îndoita osândă în Iad. Oare nu socoteşti că lumea îndemnându-te să ceri cinste, bogăţie şi alte asemenea, îţi pricinuieşte osteneli și mare necaz; iar Domnul poruncindu-ţi să fii sărac şi lipsit, te scapă de multe primejdii şi tulburări şi petreci viaţă liniştită? Dacă ai fi suferit de bunăvoie, pentru Hristos, osteneala pe care o rabzi pentru lume, ai fi trăit bucurându-te în viaţa aceasta, iar în cea viitoare ai primi fericirea cea adevărată. Şi tu te chinuieşti fără folos pentru lumea cea nerecunoscătoare, şi ea nu-ţi arată nicio mulțumire, nici vreo plată de la trup şi de la diavol, pentru că împlineşti voile lor. În cele din urmă, când te va goni lumea, vei cunoaşte marea povară şi greutatea pe care ai ţinut-o asupra ta slujind acestor trei vrăjmaşi ai tăi, şi în loc să-ţi plătească osteneala ta, se leapădă de tine și vei rămâne cu totul singur. Când doi sau trei oameni ajută altuia să ridice vreo sarcină grea, nu simte atâta greutate acel om; dar când îl lasă singur, atunci simte greutatea. Acum îţi ajută lumea, trupul şi diavolul, ca să ridici greutatea sarcinei și a relei conştiinţe; iar când va veni moartea, te lasă aceşti trei prieteni pe tine singur în focul muncilor.

Lumea căreia îi slujeşti acum cu atâta osârdie, te părăseşte în mijlocul nevoii şi te lasă în mâinile puternicului Judecător, ca să dai răspuns înfricoşat pentru toată viaţa ta. Atunci te vei teme şi te vei înfricoşa. „Înfricoşat este a cădea cineva în mâinile Dumnezeului cel viu”.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 251-252)

SURSA

De ce ne spovedim

Spovedania nu este o simplă contabilizare şi enumerare a fap­telor rele pe care le facem, ci o descope­rire a sufletului nostru în complexitatea sa.

 De ce trebuie să facem această mărtu­risire? De ce, mă rog, Dumnezeu are ne­ voie să audă din gura noastră viaţa noastră? Spun viaţa noastră, nu păcatele noastre, pentru că Spovedania nu este o simplă contabilizare şi enumerare a fap­telor rele pe care le facem, ci o descope­rire a sufletului nostru în complexitatea sa, în cele rele, dar şi în aspiraţiile noas­tre de taină, care, desigur, nu sunt întot­deauna lipsite şi de frumuseţe. Venim în faţa lui Dumnezeu şi ne descoperim pe noi înşine pentru că ast­fel răspundem lui Hristos, Care S-a pogorât din cer pentru a Se face cunoscut şi descoperit nouă. Hristos a zis ucenicilor Săi: „Iată, v-am numit pe voi prieteni, pentru că cele pe care le-am aflat de la Tatăl Meu vi le-am descoperit vouă… V-am făcut vouă cunoscut numele Lui”. Aşadar, mai înainte de a ne descope­ri noi lui Dumnezeu, de a ne mărturisi Lui, însuşi Dumnezeu vine şi Se mărtu­riseşte nouă, ni Se descoperă nouă. Zice: „Iată, toate vi le-am spus vouă, vi le-am descoperit”. De ce? Pentru că aşa este dragostea. Când iubim, vrem să ştim totul despre cel pe care îl iubim şi ne descoperim şi pe noi în întregime lui. Voim să ne descoperim, să ne mărturisim celui iubit. Din această cauză Samson a putut fi prins în mreje, pentru că s-a mărturisit Dalilei. Ne mărturisim celor pe care îi iubim. Venim la Dumnezeu să ne desco­perim pe noi înşine ca răspuns la descoperirea Sa nouă. Şi ce avem de spus noi lui Dumne­zeu? Putem noi spune ca şi Hristos: „Eu sînt Viaţa, Eu sînt Calea, Eu sînt Adevă­rul, Eu sînt Lumina”? Nu putem. Pentru că am fi mincinoşi. „Nu, Doamne, Tu eşti Adevărul, dar eu m-am îndepărtat de la Adevăr, Tu eşti Lumina, dar eu m-am întunecat, Tu eşti Calea, dar eu am rătăcit. Primeşte-mă şi fă-mă înapoi aşa cum m-ai gîndit Tu, aşa cum am fost la Tine înainte de cădere!” Toate acestea, desigur, fiecare dintre noi le poate spune lui Dumnezeu în toată vremea, în inima sa, în cămăruţa sa. Dar iată că este foarte important, şi Biserica ne cheamă să le spunem şi unui om, nu unui om oarecare, ci duhovni­cului nostru. Viaţa duhovnicească începe cu duhovnicul. Spovedania şi dezlegarea, dar mai ales harul pe care îl primim de la Dumnezeu prin duhovnic, harul de a putea lupta împotriva răului din noi, ni se dau printr-un om, harul tămăduitor, harul lucrător.

(Ieromonah Savatie BaștovoiSinguri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 23-25)

SURSA