Video

Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului!

Biserica mustră mamele care sfătuiesc la avort! Este o chestiune extraordinar de fină problema avortului! M-a întrebat odată un ginecolog:
– Eu ce vina am că fac avortul? Şi i-am zis:
– Ai vină, pentru ca eşti copărtaș! Ginecologia nu este pentru uciderea de prunci şi ca să te îmbogăţeşti! Dar în primul rând este conştiinţa memei care vine acolo şi-l ucide! Şi în momentul de faţă, sigur ca va veni cineva care va zice:
„În calitate de călugar, ce uşor vă vine să aruncaţi cu pietre!”
Nu! Nu arunc cu pietre! Fă în aşa fel, dacă ai frică de Dumnezeu şi conştiinţa în tine, să nu ajungi până în faza avortului! Există acest lucru inuman care este detestat şi de animale! Căci animalele nu-şi omoară puii! Nu te pune în postura de a fi mai jos ca ele şi vei fi o mamă ortodoxă. Căci aşa vei veni şi vei spune că ai căzut în păcatul necurăţiei prin paza de copii. Dar nu ai venit să spui înaintea duhovnicului că ai ucis prunci fără părere de rău! Şi vei zice aşa: M-am înfrânat părinte cât am putut şi eu şi soţul, ne-am ferit să dormim împreună şi n-am vizionat filme imorale.
E firesc când pui doi tineri frumoşi unul lângă altul care se uită la filme din astea… ar fi o nebunie să nu treacă la raporturi sexuale când ei s-au aprins ca doua făclii muiate în motorină. Deci mi se pare normal şi firesc, nu judec! Şi văd păcatul cum se săvârşeşte prin nestăpânirea firii. Dar dacă ştii că firea arde, de ce o arunci în foc?Pazeşte-o, controleaz-o, educ-o, stăpâneşte-o şi caută prilejul de a nu mai păcătui. Şi cu cât vei păcătui mai puţin, cu atât mai bine.
Şi avortul.. una este să faci un avort sfătuit de medic, constrâns din cauze medicale, deci nu vei da răspuns de aceeaşi osândă ca atunci când te destrăbălezi în plăcere şi spui: A, înca unul, dă-l afară că nu avem casă! A, încă unul, dă-l afară că nu avem serviciu! A, încă unul, dă-l afară că nu ne-am căsătorit şi nu avem maşină!

Anunțuri

Parintele Calistrat „Dacă tu ca ortodox care ai Legea, o calci și mergi nepăsător prin patimi”

Dacă tu ca ortodox care ai Legea, o calci și mergi nepăsător prin patimi, de ce nu dai o șansă și celui de alt neam, să vină să-L cunoscă pe Dumnezeu?
Datoria mea ca ortodox, este să arăt Strălucirea învățăturii Ortodoxe și Superioritatea ei, deasupra celorlalte învățături. Nu să tragi cu praștia sau cu vorbe grele în cei de altă religie. Nu asta înseamnă să-ți aperi credința!
Credința o mărturisești prin fapte! Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae, au făcut minuni când au mărturisit credința! Nu te trezești spunând:” Așa au zis Sfinții Părinți!”
Vă rugăm domnilor, în modul academic și în studiul academic, se cer câteva elemente de bază: opera, pagina, autorul, ediția și titlul operei! Și apoi argumentezi! Pentru că toți au auzit de Sfinții Părinți, dar nu toți au citit vreo carte de specialitate chiar scrisă de un sfânt! Și asta ca să vedeți ce spune într-o carte de specialitate un sfânt părinte și cum se dezbate o temă despre Dumnezeu, cu mintea deschisă la Dumnezeu! Pentru că Sfinții Părinți n-au aruncat cu vorbe, n-au jignit și n-au împroșcat niciodată pe nimeni. Dar în momentul în care tu nu știi bine Crezul sau învățătura de Credință Ortodoxă, nu poți să vii să te dai mai mare și mai cunoscător ca un Sinod sau mai mare ca episcopii care ți-au pus mâna în cap și de la care ai primit Duhul Sfânt… și datorită lor, faci Sfânta Liturghie!
Pentru că atunci când cei de altă credință sau cei de alt neam, văd atitudinea ta în biserică, față de episcopul tău, știi ce vor spune? „Pentru ce să merg eu la ei la credință, când ei și pe cel mai înalt, de la care primesc Duhul Sfant, îl terfelesc?”
Nu se face așa! Înainte de a face polemică și gălăgie, trebuie să avem o atitudine ortodoxă și să învățăm să facem minuni! Iată modul de a veni la Adevăr!
Daca tu faci asemenea „Atunci Petru i-a zis:”Argint și aur n-am; dar ce am îti dau :în Numele lui Iisus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” ( Fapte 3,6 ) și ăla se face sănătos, zece sate vor trece la Creștinism, indiferent de ce religie au!
Dar în momentul în care, te mînânci ca o haită de tigrii la care ai aruncat un cadavru, și te muști unii cu alții, te bârfești și vorbești de rău.. pentru ce să vină un păgân la Ortodoxie? Ce sa vadă? Dușmănia, răutatea, orgoliu, vanitatea și ambiția ta? Chipul de a-l aduce pe om la Adevăr, este chipul blândeții! „Eu te îndemn deci stăruitor în faţa lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii şi morţii, la arătarea Lui şi în împărăţia Lui; propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura. Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”( II Timotei 4,1-4)

 

 

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: PARINTELE ARSENIE BOCA

Vremuritulburi

Trimisul martirilor Brâncoveni

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: ARSENIE BOCA

Să luăm aminte: „Rugăciunile şi jertfa Sfinţilor Brâncoveni m-au trimis pe mine pentru ţara aceasta a noastră”, a spus, oarecând, un tânăr ieromonah pe nume Arsenie, abia trecut de 30 de ani, şi care, pentru talanţii vădiţi ai lucrării sale păstoreşti, era deja în­scăunat, de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, stareţ-duhovnic la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, de lângă Făgăraş, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Aşa cum acel vrednic stareţ şi duhovnic ardelean, cu­noscut ca Părintele Arsenie Boca, le vor­bea credin­cioşilor, la Sâmbăta de Sus, des­pre Martirii Brânco­veni, numindu-i Sfinţi cu mult înainte ca Biserica strămoşească să-i fi trecut în calendar, suntem datori şi noi, cei de azi, urmaşi ai Brâncovenilor, să ne luăm creştineasca îndrăzneală – acum, nu mai târziu! – de a-l pomeni pe Părintele Ar­senie, pe drept, ca Martir şi Sfânt întru Hris­tos, chiar dacă vremea canonizării sale ofi­ciale, la voia Celui de Sus, încă…

Vezi articol original 2.010 cuvinte mai mult

Care este coloana vertebrală a Tradiţiei Ortodoxe

Teologia Tradiţiei Patristice, care este splendoarea şi rodul a secole de experienţe, care se repetă, se înnoiesc şi se consemnează în scris de către cei care au ajuns la îndumnezeire, din diferite epoci.

Se întâmplă ca astăzi să avem în mâinile noastre un tezaur, Teologia Tradiţiei Patristice, care este splendoarea şi rodul a secole de experienţe, care se repetă, se înnoiesc şi se consemnează în scris de către cei care au ajuns la îndumnezeire, din diferite epoci. Avem mărturiile Patriarhilor, Profeţilor, apoi mărturiile Apostolilor pe care le numim slăvire. «A fi slăvit» un Profet, înseamnă că vede slava lui Dumnezeu. «A fi slăvit» un Apostol înseamnă că vede slava lui Dumnezeu. Văzând Apostolul slava lui Hristos constată din propria-i experienţă că slava lui Dumnezeu din Noul Testament este slava lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Astfel că Hristos este Iahve din Vechiul Testament, Hristos este Elohim din Vechiul Testament.

Cât despre Duhul Sfânt, ceea ce este El — pentru că nu se vede clar din Vechiul Testament – se constată din experienţa Apostolilor. Pentru că la aceştia are loc o repetare a experienţei Profeţilor cu diferenţa că acum Iahve din Vechiul Testament are adăugată firea omenească a lui Hristos. Pentru că Apostolii au fost slăviţi după întrupare, trei în mod parţial după Schimbarea la Faţă de pe Tabor, însă toţi în mod deplin după Cincizecime, atunci când au ajuns la cea mai înaltă culme a slăvirii la care poate să ajungă vreodată un om în această viaţă.

După Apostoli avem experienţele celor îndumnezeiţi care sunt Părinţii Bisericii, dar şi în aceeaşi măsură a acelora dintre Sfinţi care au ajuns la îndumnezeire. Această succesiune a experienţei îndumnezeirii continuă până astăzi. Deci, această experienţă a îndumnezeirii este coloana vertebrală a Tradiţiei Ortodoxe, şi în aceeaşi măsură temeiul Sinoadelor Ecumenice şi Locale, al Dreptului bisericesc şi al vieţii liturgice a Bisericii până astăzi.

Astfel că, dacă un teolog ortodox s-ar sprijini pe aceasta [pe Tradiţie], dacă, adică, ar purcede la cercetarea Tradiţiei Patristice şi, dacă, el însuşi trecând prin curăţire şi luminare, va ajunge la vederea duhovnicească, ajungând, aşadar, nu doar să o înţeleagă, ci să şi constate el însuşi, în Duhul Sfânt, adevărul acestei Tradiţii, numai atunci putem spune că metoda sa teologică dobândeşte obiectivitate.

(Pr. prof. univ. dr. Ioannis Romanides, Teologia patristică, Editura Metafraze, Bucureşti, 2011, p. 112-113)

SURSA

Cel care nu iubeşte biserica, Liturghia, să nu se amăgească că se roagă acasă!

Mulţi, pentru a nu merge la biserică, invocă faptul că slujbele sînt prea lungi, in­clusiv Sfînta Liturghie. E de ajuns rugăciu­nea pe care o facem acasă?

preot_slujba

Rugăciunea pe care o facem acasă este foarte bună. Dar, dacă noi nu iubim biserica, nu ştiu la ce ne foloseşte. Nu ştiu ce ne vom face noi cu rugăciunea aia de acasă. Ce înseamnă asta? Ce-ar fi însemnat: Noe îşi face corabia, şi unii se apucă şi îşi fac butoaie cu care se vor salva pentru că vine potopul. Vino şi urcă în corabie, e mai sigur. Nu faci tu cu o scîndură vapor de mîntuire, corabie dintr-o scîndură nu prea faci. Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă! Nu ştiu ce duh îl învaţă pe el rugăciunea aia, dacă el nu iubeşte Liturghia. Nu poate fi aşa ceva. Cum poate fi aşa ceva? Ce rugăciune e aia? Rugăciunea, dacă este dreaptă şi făcută către Dumnezeu şi Duhul Lui îl cercetează pe om, primul loc în care îl va duce va fi biserica. „Domnul este în sălaşul Său cel sfînt” (Psalmul 10, 4). Acolo îl va duce, de se va ruga cineva drept. Dar dacă rugăciu­nea lui nu-l duce acolo, păi, iertaţi-mă, dar sînt atîţia care spun că se roagă, dar nu tot cel ce spune „Doamne, Doamne” va fi primit, ne spune Hristos.

Aşa să ne măsurăm calitatea rugăciu­nii noastre: dacă ea ne duce în Casa Domnului, acolo unde El sălăşluieşte, acolo unde El însuşi vine, unde Se jert­feşte, acolo unde fraţii noştri se roagă împreună – că unde-s doi sau trei şi El este între noi -, înseamnă că ne rugăm în Duhul lui Dumnezeu. Noi care ne-am osebit de fraţii noştri din îngîmfare, din mîndrie, din dispreţ, cum credem că-L atragem pe Cel care este blînd, smerit şi Care ne-a dat poruncă să ne iubim unii pe alţii? Niciodată n-o să vină la aşa fel de oameni rugăciunea. Dar poate veni cu o cercetare puternică, chiar aşa descoperindu-le că nu fac bine, că nu-i bun gîndul care îl au, şi să ne întoarcem, să ne întoarcem în Biserică. Acolo ne mîntuim, pentru că acum avem biserici, sla­vă Domnului, şi Dumnezeu în chip desăvîrşit Se dă tuturor celor care-L voiesc pe Dînsul. Să mergem la biserică!

 Ieromonah Savatie Baștovoi Din Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, p. 111-113

SURSA

Cum se poate scapa de farmece si deochi?

Cum se poate scapa de farmece si deochi?

De obicei, in cazurile in care s-au facut vraji, se speculeaza de catre cei in masura sa rezolve corect aceste probleme si se atinge cu succes o dubla coarda sensibila a maselor de oameni, dupa observatia psihologica a Parintelui Nicolae Steinhardt: nevoia de senzational („Sperie-ma!”) si rigurozitatea numerica (tip reteta) ca un raspuns la problemele fiecaruia.

Nevoia de senzational (” Sperie-ma! „), ceea ce il determina pe „taumaturg” (care insinueaza ca ar avea darul profetiei) sa dea urmatoarele raspunsuri ce pregatesc intr-un fel „anestezia” credulilor: „Ai cununiile legate”, „Cineva ti-a facut farmece”, „Ai argintul viu”, „Aici e un blestem de pana la al noualea neam” etc.

Rigurozitatea numerica (care este in contradictie cu duhul Patericului: „Cel care se roaga numai atunci cand se roaga nu se roaga deloc”), care implica recomandarea tehnicilor sau a retetelor: „participi la 12 masluri”, „participi la citirea molitfelor Sfantului Vasile cel Mare de 40 de ori consecutiv”, „dai 7 acatiste la 7 manastiri”, „aprinzi atatea (numar fix) lumanari”, „rostesti de „n” ori Tatal nostru” si lista ar putea continua si chiar tu, cel care o citesti, ai putea sa o completezi, caci este posibil sa fi primit aceste „blagoslovenii” de la astfel de „oameni competenti”!

Asa cum s-a mai spus, pentru rezolvarea acestui gen de probleme se va avea mai intai in atentie cauza pentru care a ingaduit Dumnezeu ispita. Este necesar ca omul respectiv sa se spovedeasca si, daca duhovnicul ii da dezlegare pentru Sfanta Impartasanie, sa se cuminece cu pregatirea cuvenita. Iata ce ne marturiseste Sfantul Ioan de Kronstadt:

„Ma minunez de maretia si insusirile datatoare de viata ale Sfintelor Taine. O femeie batrana care scuipa sange, care nu mai avea putere, incapabila sa se hraneasca, atunci cand i-am dat Sfanta impartasanie, a inceput, din aceiasi zi chiar, sa se insanatoseasca.

O tanara fata pe moarte, dupa ce a fost impartasita cu Sfintele Taine, in aceeasi zi a inceput sa se simta mai bine; a inceput sa manance, sa bea, ea, care era pana atunci aproape inconstienta, foarte agitata si nu putea nici sa bea, nici sa manance.

Slava Tainelor Tale datatoare de viata si infricosatoare, Doamne!”

In cazul in care impartasania este primita fara spovedanie si pregatirea necesara, ea duce la neputinta, la boala si la moarte. O spune Sfantul Apostol Pavel: „Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din Paine si sa bea din Potir; caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, isi mananca si bea osanda, nesocotind Trupul Domnului. Pentru aceea sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi si multi au murit.”

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul precizeaza: „Boala si neputinta precum si moartea celor ce se fac vinovati de Trupul si Sangele Domnului, nu sunt obisnuite, ca la toti oamenii. De obicei la acestia bolile si neputintele sunt mai mult sufletesti, dar se rasfrang si asupra trupului. La ei vine boala pe neasteptate si fara sa aiba vreo pricina fireasca. ii ajunge de multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toti au mereu fiori de frica, neastampar si sunt cu ideea ca-i urmareste cineva si-i persecuta. intocmai cum spune in Sfanta Scriptura despre Cain”.

Pentru cei interesati de randuiala rugaciunilor din Biserica Ortodoxa, reamintim aici deTaina Sfantului Maslu care cuprinde rugaciuni speciale pentru sanatate sufleteasca si trupeasca.

Parintele Dumitru Staniloae analizeaza rugaciunile din Taina Maslului, aratand ca in ele se cer deodata tamaduirea trupului, iertarea de pacate si tamaduirea de patimi, eliberarea simturilor de influentele rele si alungarea vrajmasului toate acestea se cer pentru ca bolnavul, devenit sanatos trupeste si sufleteste, sa poata trai o viata curata, inchinata slujirii lui Dumnezeu. Aceasta arata ca Taina Maslului nu e pentru moarte ca in Catolicism, ci pentru o viata intru sanatate si curatie. De asemenea, accentueaza Parintele Staniloae, savarsirea acestei Taine de catre mai multi preoti (de sapte sau macar de doi) manifesta vointa Bisericii de a pune mai multe forte ale ei in miscare, prin comuniunea in rugaciune si in dragoste, pornirea mai multora de a scapa un membru al ei de situatia de neputinta si de durere in care se afla. Uneori harul lui Dumnezeu lucreaza mai mult sau mai putin direct asupra trupului, vindecandu-l, desi, chiar si in acest caz, se produce si intarirea sufleteasca si iertarea pacatelor celui bolnav. Alteori, vindecarea se produce mai mult prin intarirea puterilor sufletesti; iar alteori, prin iertarea pacatelor nemarturisite, intrucat aceasta intareste sufletul si, prin suflet, si trupul.

Dar prin harul acestei Taine a Maslului se da in mod principal vindecarea trupului. Numai cand este randuit ca bolnavul sa moara, nu se produce acest efect principal, ci numai celelalte.

Taina aceasta poate fi socotita, prin excelenta, Taina a trupului, sau Taina randuita pentru insanatosirea trupului. Prin ea se pune in relief valoarea pozitiva acordata de Dumnezeu trupului omenesc, ca Unul care insusi a luat trup si il tine in veci, ne mantuieste prin el, impartasindu-ne viata dumnezeiasca.

De asemenea este de mare folos ca persoana in cauza sa fie pomenita la proscomidie prin intermediul pomelnicului nominal care se da la biserica pentru Sfanta Liturghie.

Particelele care sunt luate de pe sfantul disc si se dau credinciosilor n-au nici o valoare. Anafora este mai importanta decat aceste particele (miride). Daca sunt lasate pe sfantul disc, se pot apoi varsa in sfantul potir la momentul potrivit dupa epicleza. Numai astfel sufletele pomenite intra in comuniune cu Mantuitorul. Preotul care le „deturneaza” ii lipseste de sfintire pe acei credinciosi carora li se procura eronat aceste particele.

Apoi se pot face slujbe de sfintire a caselor de catre preot cu prilejul carora se pot citi mai multe rugaciuni, molitfe (ale Sfantului Vasile cel Mare sau ale Sfantului Ioan Gura de Aur) daca e cazul.

Rezolvarea problemelor nu consta in aplicarea cu exactitate a numarului fix de rugaciuni, ci in sinceritatea crestinului care va tine cont de sfaturile esentiale din aceasta carte si le va traduce in viata lui. Duhul face viu. Duhul da sensul. Litera singura, reteta sau numarul fix sunt fara sens. Degenereaza in magie, iar magia duce la dezagregare morala si la oprirea in loc a inteligentei. Robia aceasta la litera e simptom caracteristic magiei. Rostesti formula, absolut exact, si declansezi fenomenul pe care il doresti, de pilda, vindecarea de boala. Daca ai gresit o iota din formula, cheia nu se mai potriveste si vindecarea bolii sau iertarea lui Dumnezeu nu se mai produce. Cat e de straina duhului ortodox aceasta inchinare la litera (la forma) sau la reteta, astfel motivata, nici nu mai e nevoie s-o spunem, accentueaza Mitropolitul Antonie Plamadeala. Cu nimic nu e lupta mai grea decat cu „traditiile” intrate in constiinta poporului, chiar si cand acestea ajung sa fie absurde si sa-si piarda sensurile originare. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, irationalul de rational.

Vom reda in continuare parerea Parintelui Arsenie Papacioc: „Daca esti stapanit de un pacat si iti pare rau si te asezi pe pozitia buna impotriva pacatului, atunci iti ajuta harul. Daca nu te asezi pe pozitia de lupta si te simti bine in cloaca aceea, atunci harul nu te ajuta. Si farmecele se prind la anumite persoane, se constata. Uite, eu sunt de cincizeci de ani in manastire si n-am prea vazut in manastire farmece reusite. Dar, in schimb, vine lumea fermecata! Sunt aici in Dobrogea, de treizeci de ani, si spuneam si altora, n-am vazut ca aici atata lucrare de duhuri rele de farmece. Vin stapaniti de farmece care impiedica casatoria lor sau ii leaga ca potenta barbateasca, insa se si vindeca pe rupte cu ajutorul rugaciunilor. Vin si se plang: „Doamne, iarta-ma! Scapa-ma!”. Scapa pe o bucata de vreme. Dar, daca nu se astampara…Ca spune Mantuitorul in Evanghelie: „Iesi din el si sa nu mai intri!”. Sa nu mai intri in el. Pentru ca duhurile rele se tanguiesc si unde se duc, sunt intristate si se gandesc ca: „Ce bine era!”. Daca gaseste casa maturata, cum zice Mantuitorul, adica, daca i-a scos pe astia de acolo, este limpezit, si atunci intra, si va fi caderea cea de pe urma mai mare ca cea dintai. Pentru ca iar incepi sa cedezi, nu te-ai complacut pe pozitie de dezinfectare cu ingerii lui Dumnezeu, ci te-ai lasat la voia intamplarii. Satana nu este o putere, ci un tolerat de Dumnezeu. Puterea e la noi, crestinii, ca suntem botezati, avem inger pazitor, ne rugam la Dumnezeu. Dracul se atinge de tine daca te are la mana cu ceva (greseli, pacate). Sa nu te aiba cu nimic la mana. Domnul Iisus Hristos ne vrea intregi, numai Satana ne vrea vicleneste, numai varf de deget, ca stie el, vicleanul, ca asa ne poate stapani toata fiinta”

Aflam din viata si invataturile Sfantului Ierarh Nifon de ce nu mai are putere asupra crestinilor diavolul, care se angajase intr-un dialog cu acest mare sfant: „De cand am facut prostia si am impins pe evrei sa rastigneasca pe Nazarinean, mi-au zdrobit ciolanele. Nu mai am puterea de mai inainte. Daca as avea-o, in clipa de fata te-as trage jos si te-as face bucati.”

Se vede limpede raportul de forte ce exista intre noi crestinii si vrajmasul, insa trebuie indeplinite conditiile care au fost enumerate mai sus de Parintii duhovnicesti Sofronie, Paisie, Efrem si Arsenie P. pentru a putea beneficia deplin de harurile lui Dumnezeu. Tot aici este necesar a aminti despre deochi, care este definit de Cuviosul Paisie in felul urmator: „Invidia, atunci cand are si rautate, poate pricinui rele. Acesta este deochiul. E o lucrare diavoleasca”.

Pentru aceasta problema, care se intalneste mai des la prunci (au neliniste, somn agitat, plang fara intrerupere) se va solicita preotului sa citeasca din Molitfelnic rugaciunea pentru dureri de cap (deochi), iar parintii copilului vor citi cu atentie aceasta carte spre luare aminte si spre eliminarea cauzelor care au facut loc acestui duh necurat sa se atinga de copil.

L-am intrebat odata pe Parintele Arsenie Papacioc cum se explica anumite pasaje din „rugaciunea pentru cei ce sunt bolnavi de najit” („…din ochi, din inima, din ficat…”) si mi-a raspuns: „Dumnezeu ingaduie uneori satanei sa se foloseasca (sa se ataseze) de firea omeneasca, doar, doar s-ar smeri respectivul!”.

Ieromonah Benedict Stancu

SURSA

Cum, când şi de ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?

Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta din bucate.

Foto: Bogdan Zamfirescu

Semnul Sfintei Cruci se face corect astfel:

Unim degetul mare, cu cel arătător şi cel mijlociu, simbolizând Sfânta Treime;

Strângem celelalte două degete în palmă, simbolizând cele două firi ale Mântuitorului: Dumnezeu adevărat şi om adevărat;

Ducem cele trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdomenului, la umărul drept şi apoi la cel stâng;

În timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” sau „Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” ori, simplu: „Doamne miluieşte!”.

Iată o cale foarte simplă de a face o scurtă rugăciune oricând, în timpul unei zile.

Când să facem semnul Sfintei Cruci?

Atunci când ne simţim tulburaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.

Nu ne aşezăm şi nu ne ridicăm de la masă fără a face semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta mâncarea.

Oricât de obosiţi am fi seara ori de grăbiţi dimineaţa, nu încheiem o zi şi nu începem alta fără semnul Sfintei Cruci.

În Biserică facem cruce ori de câte ori se face o referire la Sfânta Treime, la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului ori la un sfânt faţă de care avem evlavie.

Să facem semnul Sfintei Cruci în orice timp, ca să ne amintim de Domnul şi să primim harul Sfântului Duh.

De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?

Facem semnul Sfintei Cruci, ca să dovedim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre. Semnul Sfintei Cruci este important pentru că:

Ne aminteşte de suferinţa, răstignirea şi Învierea lui Hristos, pentru mântuirea noastră;

Ne aminteşte că suntem chemaţi să-i urmăm lui Hristos;

Ne ajută să îndurăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos;

Ne aduce înaintea minţii suferinţa lui Hristos pe Cruce;

Ne întăreşte în lupta cu puterile întunericului;

Ne va face părtaşi slavei lui Hristos, Care, la A doua Sa venire, va fi vestit de acest mântuitor semn.

SURSA

Despre rugaciunea prin intermediul Maicii Domnului– Parintele Arsenie Boca

Pagina dedicata Cinstirii Maicutei Domnului

Despre rugaciunea prin intermediul Maicii Domnului– Parintele Arsenie Boca

Imagine

(Aceasta icoana este cunoscuta sub numele de Maica Domnului cu Pruncul in zeghe si a fost pictata de insusi Parintele Arsenie Boca in Biserica Sfantul Elefterie Nou din Bucuresti.)

Rugaciunea facuta prin intermediului Maicii Domnului are darul de a fi implinita. Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ca mama a lui Iisus, Ea are tot dreptul sa ceara anumite favoruri Fiului Ei. Iar legea data de Dumnezeu lui Moise vorbeste despre blestemul ce cade asupra fiilor ce nu-si respecta parintii. Ori Domnul nu se poate contrazice pe Sine si Mama Lui intervenind penru noi, are dreptul de a fi ascultata. Duhul Sfant care a pregatit in Ea sanctuarul viu in care trebuia sa vina Mantuitorul lumii si care de fapt este logodnicul Ei, cum oare nu O va asculta in rugaciunile Ei? Maria este sora noastra, prin…

Vezi articol original 407 cuvinte mai mult