Războiul cu gândurile ‒ trecutul ca vină, viitorul ca spaimă, păcatul ca ispită neîncetată

Vrăjmaşul, ca să nu fii liniştit, îţi dă tot felul de gânduri. Despre trecut, despre viitor, despre păcatele pe care le-ai putea face sau înșelări prin vise și vedenii care par a fi „de la Domnul”.

Să cunoaştem meşteşugul războiului nevăzut şi să vedem din câte părţi suntem atacaţi în lupta noastră duhovnicească de fiecare ceas şi minut.

Şi fiindcă nu tot cel ce se luptă se încununează, avem trebuinţă de mare trezvie şi grijă în toată vremea asupra luptelor celor de gând şi asupra dracilor care ne dau război, ispitindu-ne din cele opt părţi: din spate, din faţă, din stânga, din dreapta, de sus, de jos, dinăuntru şi dinafară.

Ispita din spate

Diavolul îţi aduce aminte păcatele pe care le-ai făcut înainte, ca să-ţi spurce mintea cu ele; poate ai înjurat, poate ai desfrânat, poate ai furat, şi tu te-ai lăsat de ele, dar el ţi le-aduce iar aminte.

Memoria noastră este ajutată de imaginaţie la relele pe care le-am făcut, când ne-am petrecut viaţa fără grijă şi fără paza minţii. Care-i scopul lui? Să-ţi aduci aminte de ele, poate le vei mai face. Când vezi că diavolul ţi-aduce în minte gândurile pe care le-ai părăsit şi păcatele pe care nu le-ai mai făcut, să ştii că te ispiteşte din spate, cu cele ce le-ai uitat. El nu vrea să le uiţi, el vrea să ţi le amintească, ca să te ispitească cu ele.

Ispita din faţă

Când ne tulburăm cu mintea pentru cele ce închipuim că vor veni asupra noastră, suntem ispitiţi din faţă. „Măi, am să îmbătrânesc; o să vină o boală; o să vină un război; o să vină o foamete; o să vină un potop; cutare mă pândeşte, are să-mi facă rău; o să-mi iasă înainte, o să-mi fure…”, şi începi a te tulbura cu mintea de cele care crezi tu că or să vină asupra ta. Şi te tulburi degeaba, că nimeni nu ştie ce are să fie. Dar vrăjmaşul, ca să nu fii liniştit, îţi dă tot felul de gânduri. Aceste închipuiri le aduce vrăjmaşul în mintea noastră, cu scopul de a ne tulbura şi a ne înspăimânta de cele pe care le credem că vor veni asupra noastră.

La aceste ispite, avem cuvântul Mântuitorului: „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, că ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei”.

Ispita din stânga

De câte ori vom cunoaşte şi totuşi ne vom lăsa momiţi de el şi îl vom lucra cu mintea, cu cuvântul sau cu fapta, atunci ne ispitim din stânga. Eu ştiu că-i păcat să mănânc mult, dar mănânc mult; eu ştiu că-i păcat să beau, dar beau; eu ştiu că-i păcat să urăsc pe cineva, dar urăsc; eu ştiu că-i păcat să vorbesc de rău, dar vorbesc; eu ştiu că-i păcat să ţin minte răul, dar ţin minte; eu ştiu că-i păcat să fiu desfrânat sau să fur sau să înjur sau să fumez, dar mă las biruit şi fac aceste păcate.

Aşa suntem ispitiţi din stânga, prin chipul cel arătat al răutăţii.

Ispita din dreapta

Ispita din dreapta este de două feluri. Prima este atunci când credem în vise sau vedenii şi, crezând în ele, suntem înşelaţi de draci. Dracii se fac în chipul lui Hristos, în chipul Maicii Domnului, în chip de ierarhi, în chip de mucenici, precum zice Apostolul Pavel: „Satana se preface în chip de înger al luminii”.

Când credem în aceste năluciri şi visuri, suntem ispitiţi din dreapta. Iarăşi, este ispită din dreapta, atunci când facem fapta bună cu scop rău şi nu spre slava lui Dumnezeu, şi n-avem smerenie; când zidim pe temelie de umbră.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul VI, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 30-32)

SURSA

Anunțuri

Poftă fără minte, închipuire pripită şi mânie fără judecată. Asta înseamnă 666!

Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea de pe urmă…

– Părinte, în Apocalipsă spune de pecetea lui Antihrist, 666, care este puterea lui Antihrist.

– Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666?

Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea de pe urmă, şi anume:

1. Pofta fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ;

2. Mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie.

3. Şi al treilea şase înseamnă închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere.

Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifra 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi Judecata de Apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale.

Păi voi credeţi că o să fie o pecete cu cifra 666? Prostii! La Apocalipsă, dacă ceri tu 666, eu îţi cer ţie „jivină gândită” şi „cal galben” şi „cal roib” şi „cal negru”, şi „cetatea care naşte”. Cetatea se face femeie şi naşte.

Ia să-mi spui tu mie ce-s acelea? Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele şapte trâmbiţe, ce-s acelea? Păi spune, măi!

Cea mai blestemată sectă din lume care ne ameninţă este secta iehoviştilor. Ce hule grele aduc ei împotriva Dumnezeirii! Ei nu cred în Hristos. Este o sectă politică iudaică, care luptă împotriva Creştinismului şi încearcă să arate dogma Preasfintei Treimi, căci despart pe Tatăl de Fiul şi de Duhul Sfânt.

A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt? Hristos este cuvântul Tatălui. A fost vreodată Tatăl fără Duh? Ce spune în Psalmul 12? Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt sau fără Duh?

N-ai văzut la facerea omului? Să facem om după chipul şi asemănarea noastră. Cu cine se sfătuia Tatăl, dacă nu este Fiul şi Duhul Sfânt? N-ai văzut la amestecarea limbilor: Să ne pogorâm, să le amestecăm limbile. Sfânta Treime de la început se descoperă în cele mai tainice Scripturi.

Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită şi mânie fără judecată. Asta înseamnă 666!

(Arhimandrit Ilie CleopaNe vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 135-137)

SURSA

Dimineata, argintul nostru

Dimineata, argintul nostru

Dimineata este timpul mantuirii noastre, ca si ziua ce urmeaza, ca si noaptea. Primele ceasuri ale fiecarei zile (dimineata), ca si cele din urma (seara), sunt cele mai potrivite pentru lucrarea rugaciunii, adica pentru adunarea mintii, slavirea lui Dumnezeu si dobandirea pacii sufletului. Pe langa acestea, la randul ei, natura il rasplateste pe om cu un spectacol unic inchinat Creatorului.

Natura il slaveste pe Creator

Pe cand eram in oras, se intampla sa pierd adesea inceputul zilelor (libere) in care nu mergeam nici la serviciu, nici la biserica. Atunci, cand ma trezeam, printre ramurile copacilor din spatele blocului se desfasura deja un adevarat concert. Cantarile pe care pasarile le inaltau Creatorului lor erau atat de minunate incat nu ma saturam sa stau la geam si, pe langa aerul racoros al diminetii, sa ascult tainica lor rugaciune. De fiecare data, insa, ma incerca intristarea de a nu fi avut puterea sa ma trezesc mai devreme, pentru a nu pierde nici o clipa din simfonia diminetii. In zorii zilei, intreaga natura incepe sa-L slaveasca pe Creatorul ei. Soarele si lumina, pasarile si intreaga faptura cauta sa arate tuturor viata lor, pentru ca omul sa cunoasca taina lui Dumnezeu, care a pus atata ordina si frumusete in lumea Sa. Apoi, spre amiaza, intreaga faptura se linisteste, ca mai apoi, spre seara, sa mearga iarasi la odihna. Cea mai frumoasa parte din spectacolul naturii, desfasurat in cer si pe pamant, are loc in zorii zilei, cumva, cu sala goala. Doar oamenii cu obligatii sociale (serviciu) mai prind ceva din acest adanc de taina, pe cand ceilalti, ca niste spectatori intarziati, incep sa rasara de sub asternuturile lor mult prea tarziu.

Sa manecam cu manecare adanca !

Canonul Invierii, in cantarea a cincea, ne indeamna: „Sa manecam cu manecare adanca si, in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului. Si sa vedem pe Hristos, Soarele Dreptatii, tuturor viata rasarind.” Manecarea reprezinta trezirea devreme si, totodata, primele fapte ale zilei. Deci, pe langa trezirea la vremea potrivita, pentru a-L slavi pe „Soarele Dreptatii”, se cuvine si ca primele fapte ale zilei sa le inchinam lui Dumnezeu, Celui care ne da putere sa ducem greutatea zilei.

Rugaciunea este „inceputul bun” al fiecarei zile

Multi se trezesc in zori pentru a merge la serviciu si a-si pastra locul de munca, adica pentru a pastra un bun pe care isi doresc sa nu-l piarda. Tot asa, multi sunt cei care se trezesc in zori pentru a se ruga lui Dumnezeu si pentru a pune inceput bun zilei. Acestia nu sunt doar crestinii din manastiri, ci si multi dintre cei care traiesc in mijlocul satelor si al oraselor. Cand omul este ranit de dragostea lui Dumnezeu, el nu mai poate amana cautarea Lui in toata vremea, iar mai ales dupa apusul soarelui si in zorii zilei, cand simturile trupului se linistesc, impreuna cu lumea inconjuratoare. Zorii zilei (dimineata) reprezinta un timp incarcat de mari daruri ale lui Dumnezeu: aerul este parca neinceput, iar lininstea spune atat de multe; pentru o vreme, simturile trupului sunt pasnice, ca oarecand ale lui Adam, cel dintai creat; mintea este adunata, iar gandurile straine sunt mai putine. Pentru un ceas ori doua de somn in plus, omul renunta la toate acestea, precum si la roadele lor, care l-ar putea insoti pe tot parcursul zilei.

„Rugaciunile de dimineata” incep cu urmatorul indemn practic si duhovnicesc: „Sculandu-te din somn, fara lene si cu mintea treaza, sa te departezi de asternut si indata te inchina de trei ori, zicand: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie! Dupa aceasta, sa stai putin in tacere, pana ce se vor linisti toate simturile tale si, atunci, sa faci trei inchinaciuni pana la pamant si sa zici: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici si pentru ale tuturor sfintilor Tai, miluieste-ne pe noi. Amin!”

Cand ne lipseste aurul, sa cutam argintul !

Parintele Cleopa spune: „Sfintii Parinti numesc rugaciunea de noapte „de aur”, pentru ca noaptea mintea se poate ruga fara ganduri si imaginatii. In schimb, rugaciunea de dimineata o numesc „de argint”, fiind amestecata cu oarecare griji si ganduri, iar cea din timpul zilei o numesc „de arama”, pentru multimea grijilor si a gandurilor pamantesti, care slabesc mult puterea rugaciunii.” Cand nu ne putem ruga sau priveghea noaptea, sa cautam sa castigam rugaciunea cea de dimineata, mai inainte de a ne apuca de muncile zilei.

Rugaciunea facuta dimineata este argintul mantuirii noastre.

Greutatea trezirii

Omul plin de patimi nu va putea sa aiba o randuiala de rugaciune in zorii zilei, caci va fi ori prea obosit, ori prea grabit. Ziua va zbura pe langa unul ca acesta, pentru ca seara sa-l gaseasca obosit si cu sufletul prea gol pentru a mai ingenunchea. Apoi, pentru a o lua de la capat, fara nici un dor de schimbare, urmeaza noaptea si oboseala sau graba din zorii zilei.

Trezirea din somn si ridicarea din pat reprezinta o nevointa ce nu trebuie trecuta cu vederea. Cei care sunt constransi de anumite imprejurari (serviciu, plecat in vacanta etc) se trezesc in zorii zilei fara a mai intarzia in pat. Tot asa, noi, cei care ne dorim sa castigam Imparatia lui Dumnezeu si sa petrecem neincetat cu sfintii Sai, se cuvine sa nu intarziem nici o clipa in pat, pentru a nu cadea prada lenevirii si moleselii sufletesti. Trebuie sa ne impunem o randuiala de rugaciune in fiecare dimineata, oricat de modesta ar fi aceasta. Precum nisipul adunat la un loc devine greu, tot asa, o mica randuiala de la care nu ne abatem ne poate castiga mantuirea. Trezirea in zori se usureaza in masura in care omul gusta din rugaciunea facuta cu mintea curata de ganduri si fara graba.

Rugaciunea de dimineata a ultimilor Stareti de la Optina

„Doamne da-mi sa intampin cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi. Doamne, da-mi intru totul sa ma supun voii Tale sfinte. In tot ceasul acestei zile povatuieste-ma si ajuta-ma in toate. Toate cate le voi auzi si mi se vor intampla in aceasta zi, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si cu credinta tare, ca pentru toate este Sfanta voia Ta. In toate cuvintele si faptele mele calauzeste-mi gandurile si simtamintele. In toate intamplarile neprevazute, fa sa nu uit ca totul este trimis de catre Tine.

Doamne, invata-ma sa ma port cu dreptate si intelepciune cu toti fratii mei, sa nu tulbur si sa nu supar pe nimeni. Doamne, da-mi putere sa duc povara zilei si toate cate mi se vor intampla in aceasta zi, cu pace in suflet. Doamne, calauzeste-mi voia mea si invata-ma sa ma rog, sa cred, sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert si sa iubesc. Amin!”

Teodor Danalache